Cum i-a schimbat Ana Pauker destinul matematicianului Grigore Gheba. „Răsplata“ lui a fost refuzul de a se înscrie în Partidul Comunist

Grigore Gheba a luptat pe front în Al Doilea Război Mondial şi a fost luat prizonier după bătălia de la Cotul Donului. Acolo a cunoscut-o pe Ana Pauker.

Ilustrul matematician Grigore Gheba, cunoscut mai ales pentru culegerile sale de exerciţii şi probleme de matematică, care a trăit 92 de ani, a avut, potrivit propriilor sale mărturisiri, o poveste de viaţă demnă un scenariu de film. Deşi de mic copil a avut predilecţie pentru ştiinţa matematicii, Grigore Gheba a ales să urmeze o şcoală de ofiţeri militari, la Bacău.

Ca tânăr sublocotenent a fost înrolat pe front, ca militar al Armatei Române şi a participat la luptele de la cotul Donului, cea mai tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, unde au murit peste 150.000 de soldaţi.

O minune a făcut să scape cu viaţă, fiind capturat de ruşi şi ţinut prizonier un an. „Ne-a povestit cum a fost torturat în lagăr, după ce a fost prins şi deportat. De la o vreme nu mai aveau ce sa mănânce. A fost nevoit să-şi scoată încălţările şi să le frigă pe jar să aibă ce mânca. Din această cauză, dar şi mai ales a epidemiilor ce bântuiau în lagăr s-a îmbolnăvit foarte tare“, îşi amintea cu mulţi ani în urmă Alexandrina Panait, nepoata matematicianului, într-un interviu publicat pe blogul comunei Dumitreşti, localitate unde s-a născut Grigore Gheba.

Potrivit acesteia, supravieţuirea miraculoasă a viitorului mare matematician are legătură cu două personaje care i-au influenţat mai târziu destinul. Este vorba despre celebra militantă comunistă Ana Pauker şi un medic rus, Marusia Anka.

Ana Pauker, cea care avea să devină prima femeie vicepremier şi ministru de externe din istoria României cât şi din lume, era lidera grupului de comunişti români exilaţi la Moscova şi a inspectat într-o zi lagărul rusesc. Într-o groapă comună folosită pentru îngroparea cadavrelor a văzut că unul dintre cei care au fost aruncaţi acolo încă mai mişca. Era Grigore Gheba, care a fost salvat de la moarte de medicul lagărului, rusoaica Marusia.

„Rusii văzându-l leşinat de boală, l-au aruncat la groapa comună. Nu era mort, mişca puţin, dar ei nu au ţinut cont de acest lucru. Norocul lui a fost Ana Pauker şi medicul rus Marusia Anka, care l-au văzut în groapă şi l-au scos afară. Marusia Anka, impresionată de starea unchiului meu, l-a îngrijit cum nu s-a putut mai bine, astfel încât în câteva luni şi-a revenit complet“, mai spune Alexandrina Panait.

De altfel, despre acest episod din viaţa sa Grigore Gheba povesteşte în cartea autobiografică „Între viaţă şi moarte”, scrisă spre finalul vieţii sale. „În vagonul meu aveam nouă morţi şi, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un alt vagon, cei rămaşi în viaţă tăiaseră fesele morţilor şi le mâncaseră. După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un bărbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem să cântăresc 39 de kilograme. Atunci a apărut îngerul vieţii mele”.

Îngerul descris de matematician era frumoasa rusoaică, blondă cu ochi albaştri, Marusia Anka. Între cei doi s-a înfiripat o poveste de dragoste, sfârşită tragic, prin moartea Marusiei, exterminată de sovietici, din cauza idilei, chiar în lagărul în care s-au cunoscut, lucru pe care matematicianul l-a aflat la bătrâneţe, în urma unei călătorii la Moscova.

Prefect de Rm. Sărat

Eliberat din lagăr, Gheba s-a înscris apoi în Divizia „Tudor Vladimirescu” şi a luptat împotriva nemţilor în bătăliile din Ardeal. A fost rănit de două ori şi a primit 8 decoraţii, iar la sfârşitul războiului a fost ridicat la rangul de general.

La rândul ei, Ana Pauker a revenit în România, pe tancurile Armatei Roşii, în 1944, îmbrăcată în uniforma sovietică, fiind aleasă secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Ea a jucat un rol important în organizarea guvernului de coaliţie, intitulat "de largă concentrare democratică", care a funcţionat între anii 1945-1947.

Tot în acea perioadă, Ana Pauker, care îl salvase de la moarte în lagăr şi care ulterior îl întâlnise pe Gheba în celebra divizie Tudor Vladimirescu, constituită din prizonieri voluntari în URSS ca unealtă de pregătire a instaurării comunismului în România, l-a propus pe Gheba prefect al judeţului Râmnicu Sărat.

„Imaginaţi-vă câtă ură şi invidie am putut să-mi atrag din partea lui Gheorghe Stoica, care nu mă simpatiza deloc, şi a altor nemernici când au auzit că din situaţia de trădător pe punctul de a fi împuşcat la zid, dintr-odată, am fost propulsat în funcţia de prefect de judeţ“, descrie Gheba condiţiile alegerii sale în respectiva demnitate.

Presat să se înscrie în rândurile Partidului Comunist, dar şi scârbit de abuzurile la care s-au dedat soldaţii Armatei Roşii, avea să-şi dea demisia din funcţie, nu înainte de a se opune arestării a 84 de învăţători şi preoţi, sub motivaţia că ar fi fost legionari.

“În ceea ce priveşte comunismul implantat cu forţa de indivizi de teapa Anei Pauker, am înţeles că era o formă mascată a trădării de patrie, drept care am refuzat să fiu membru de partid încă de când eram în divizie şi, apoi, tot restul vieţii, suportând, ce-i drept, consecinţele”, mai scrie Grigore Gheba în cartea sa, „Între viaţă şi moarte”.

La vârsta de 35 de ani, Grigore Gheba avea să revină la pasiunea sa din copilărie şi urmează cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. Zece ani mai târziu, în 1958 avea să-i apară şi prima culegere de matematică

Statistica reţine 34 de culegeri scrise de matematician, tirajul acestora ridicându-se la peste şase milioane de exemplare. „Am vrut ca elevii să înţeleagă matematică. Să o înţeleagă că pe un exerciţiu al minţii. Şi creierul are nevoie de gimnastică. Altfel, nu asimilezi nimic. Asta am învăţat-o de la savantul Moisil, care mi-a fost sfătuitor”, mărturisea Grigore Gheba.

Grigore Gheba a murit în anul 2004, la vârsta de 92 de ani, în urma unui atac de cord, pe biroul său de lucru rămânând neterminată o altă culegere.