Cum a reuşit marea luptătoare Ana Ipătescu să-şi elibereze soţul din închisorile otomane

Nicolae Ipătescu, fost funcţionar la Departamentul Visteriilor, era cunoscut pentru simpatiile lui faţă de revoluţionarii paşoptişti.

Una dintre femeile considerate de istorici eroinele României a fost şi celebra Ana Ipătescu, revoluţionara de la 1848. 

Născută la Bucureşti, în anul 1805, într-o familie de burghezi, a beneficiat de o educaţie intelectuală, împotriva voinţei mamei sale vitrege, care i-a interzis învăţătura.

După un divorţ cu cântec, se recăsătoreşte din interes, cu Nicolae Ipătescu, funcţionar la visteria statului şi om cu largi vederi modernizatoare.

Bărbatul şi-a dus deseori consoarta la întâlnirile secrete ale societăţii „Frăţia”, unde i-a cunoscut pe principalii lideri ce aveau să formeze guvernul provizoriu după izbucnirea Revoluţiei de la 1948, respectiv Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Nicolae Golescu, Ion Ghica şi C. A. Rosetti.

De altfel, pe 19 iunie 1848, Ana Ipătescu apare descrisă în fruntea prorevoluţionarilor, la eliberarea guvernului revoluţionar, arestat în urma unui complor contrarevoluţionar.

În fruntea revoluţionarilor

„Guvernul provizoriu este arestat la 19 iunie, ceea ce i-a determinat pe oamenii adunaţi pe străzi să dea înapoi. În acel moment crucial apare Ana Ipătescu, dinspre podul Mogoşoaiei. Era înaltă, cu bucle date pe spate şi ţinea în mâini două pistoale încărcate. Striga cât o ţinea gura: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvaţi libertatea!”. Poporul prinde noi puteri, datorită ei, şi ia cu asalt palatul domnesc, după care eliberează guvernul prizonier. Ana a salvat pentru moment revoluţia munteană în momentul cel mai important. Ziarele o elogiază pentru gestul ei eroic”, scrie Arina Avram, în cartea „Femei celebre din România”.

Participarea soţului său la mişcarea revoluţionară a fost sancţionată de puterea suzerană cu detenţia într-o închisoare din Imperiul Otoman. Aceeaşi soartă a avut-o şi fratele soţului Anei Ipătescu.

În 1850, Ana Ipătescu a reuşit să obţină în mod spectaculos, graţie farmecului său personal, eliberarea soţului, în schimb pe fratele Grigore nu l-a putut ajuta, el murind, în 1852, în exil, la Brussa.

Imediat după acest episod, prezenţa sa publică a intrat într-un con de umbră.

După evenimentele de la 1848, Ana Ipătescu şi-a trăit restul vieţii retrasă. Soţul ei, Nicolae, a murit în anul 1869. Ana Ipătescu s-a stins din viaţă la 1875, la vârsta de 70 de ani. Şi-a dorit să fie înmormântată la Mănăstirea Pasărea, monument istoric şi de artă aflat în aproiere de Bucureşti, dar mormântul ei nu a fost identificat nici până în ziua de azi.