Cum a apărut pasărea Phoenix, simbolul reînnoirii veşnice

Pasărea este cunoscută într-o varietate de culturi, creştinii considerând-o pasăre sacră, simbolul voinţei de supravieţuire.

Marii învăţaţi Herodot, Ovidiu, Papa Clement I au vorbit în operele lor de o pasăre unică în felul ei, nu mai mare decât un vultur, cu pene strălucitoare în jurul gâtului, asemănătoare flăcărilor.

Legendele spun că a apărut dintr-un ou de aur, care plutea pe apele oceanului primordial, fiind prima din specia ei, neputând astfel să se reproducă.

Pasărea respectivă trăia în deşerturile Arabiei şi era extrem de longevivă, în sensul că viaţa sa era aproximată la cinci secole, chiar mai mult după unii autori. Totuşi, când îşi simţea moartea aproape, îşi construia un cuib din ramuri care se aprind uşor de la soarele arzător, pasărea lăsându-se mistuită de flăcări pentru a se naşte o altă pasăre Fenix (Phoenix).

"Unii au pretins că cei vechi ar fi vrut să simbolizeze prin această pasăre timpul, alţii mersul soarelui s.a.m.d. Dar, sigur este că pasărea Fenix se naşte şi renaşte mereu în vorbirea unor persoane care vor să prezinte metaforic ceva ce dispare spre a reapărea, deci un simbol al reînnoirii veşnice", potrivit dicţionarului lui I. Berg.

Legenda spune că noua pasăre care se naşte din cenuşă o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie in formă de ou şi ducându-le la sanctuarul din Heliopolis. Este interpretarea pe care o dă şi Herodot.

„Pornind din Arabia, îşi transportă tatăl, învelit în smirnă, până la Templul Soarelui, unde îl înmormântează. Şi îl cară astfel: întâi face din smirnă un ou atât de mare cât îl poate duce apoi încearcă dacă e în stare să-l poarte. După această probă, îşi bagă tatăl înăuntru după ce mai înainte a scobi oul, după aceea astupă tot cu smirnă gaura prin care şi-s introdus tatăl în ou. Chiar şi cu pasărea-tată în ou, greutatea oului nu se schimbă”.

Potrivit literaturii antice şi medievale, pasărea este ilustrată ca având un nimb cu mai multe raze, accentuându-se astfel legătura păsării cu Soarele.

Pasărea este cunoscută într-o varietate de culturi. În China i se spune "pasărea roşie", fiind simbolul dragostei nemuritoare, la persani simboliza înţelepciunea divină, la egipteni simbolizează soarele. Ceştinii o consideră pasărea sacră, simbolul voinţei de supravieţuire.

"Tentativele de identificare a păsării Phoenix din mitologie cu o pasăre reală, întreprinse de antici, nu au avut succes; ştim că în vremea împăratului Claudius o aşa-numită pasăre Phoenix a fost capturată în Egipt şi arătată la Roma, dar identificarea a fost primită cu scepticism", scrie  Anna Ferrari în Dicţionarul de mitologie greacă şi romană.

Marele poet naţional Mihai Eminescu aminteşte de Pasărea Phoenix în pozia Odă (în metru antic)

"De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?"