Cum a ajuns un pompier din Vrancea să picteze icoane. „Am reuşit să-mi şlefuiesc talentul abia după ce-am făcut Armata“
0Plutonierul Marius Daniel Boian, în vârstă de 41 de ani, angajat la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Focşani, se distinge de colegii săi pompieri, cu care lucrează din 2006, prin pasiunea de a picta icoane.
Dacă în timpul serviciului participă la misiuni de salvare de pe poziţia de şofer pe maşina de pompieri, timpul liber şi-l alocă în mare parte talentului cu care a fost înzestrat. Deşi lucrează în ture, de cele mai multe ori epuizante, el reuşeşte cu succes să combine în mod armonios experienţele trăite la limita dintre viaţă şi moarte cu ancorarea sufletului în credinţa ortodoxă în reprezentări grafice sub forma icoanelor, preferând pictura în ulei.
PICTURĂ PE FOI DE PORUMB
Mărturiseşte că înclinaţia spre artă a dobândit-o încă din copilărie. „În şcoala generală pictam portrete, făceam caricaturi, desenam peisaje din imaginaţie sau făceam reproduceri ale unor tablouri. Dar n-am reuşit să-mi şlefuiesc talentul, darul cu care m-a înzestrat Dumnezeu, decât abia după efectuarea stagiului militar“, povesteşte Marius Daniel.
Artistul spune că timp de trei ani, în perioada 1997-2000, a urmat cursurile Şcolii de Artă din Buzău, mediul de acolo şi cunoştinţele acumulate punându-şi deplin amprenta asupra sa. Şansa i-a surâs la finalizarea şcolii, pentru că şi-a găsit o slujbă în domeniu, la un atelier de pictură de icoane din oraşul său de baştină, experienţă interesantă, care l-a ajutat să înveţe tehnica picturii bizantine, realizând icoane pe lemn, sticlă sau chiar foi de porumb.
În anul 2006, a fost nevoit să întrerupă activitatea la atelierul din Buzău pentru a o urma pe soţia sa, angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, la Focşani, unde a primit repartiţie. Odată stabilit aici, Marius s-a angajat la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, ca şofer pe autospeciala de intervenţii, dar dragostea pentru pictură nu a abandonat-o.
„Serviciul este serviciu, iar de pictat mă ocup doar în timpul liber. E adevărat că pasiunea mea implică multe costuri. De la achiziţionarea lemnului tratat, cumpărarea de culori, pensule şi până la banala foiţă, toate înseamnă bani. În plus, pentru a putea picta icoane trebuie foarte multă muncă de documentare“, precizează Marius Daniel Boian.
Mărturiseşte că l-ar fi tentat o carieră artistică, dar în România, artiştii nu sunt apreciaţi la valoarea lor, pentru că oamenii preferă să cumpere kitsch-uri, în loc să-şi achiziţioneze o lucrare valoroasă, care poate dăinui peste ani.
„OFER ICOANE LA NUNŢI“
Cele mai multe icoane pe care le lucrează le oferă prietenilor şi colegilor. „Când merg la o nuntă sau la o petrecere îmi face plăcere să ofer cadou o icoană, de care beneficiarul îşi va aminti cu plăcere“, mai spune Marius Boian.
Colegii pompierului sunt încântaţi de talentul lui Marius. „Colegul meu nu a reuşit doar să îmbine talentul cu munca operativă, dar reuşeşte şi să le ducă la îndeplinire pe ambele la nivel ridicat“, ne spune căpitanul Cristina Duţă.