Cu ce viteză legală mergeau maşinile la începutul secolului XX. Calul, luat drept etalon de legile circulaţiei
0În anii 1920, viteza maximă legală stabilită pentru autoturisme era de 12 km/oră, stabilită după mersul cailor la trap.
Primele maşini au început să pătrundă în România la începutul secolului XX, aparţinând, evident, unor oameni bogaţi. Cea mai veche maşină din ţară a fost înregistrată în anul 1889, autoturismul fiind un Peugeot cu motor de patru cai putere.
Deja, în anul1907 erau înmatriculate 138 de maşini, astfel că legiuitorii s-au gândit să reglementeze circulaţia acestora pe drumuri publice, întrucât un regulament mai rudimentar din anul 1906 prevedea că şoferii sunt datori să dea semnale pietonilor că se apropie de ei cu trompeta ataşată lângă volan sau prin strigătul"dă-te la o parte".
Prin urmare, primul examen pentru obţinerea permisului de conducere a fost organizat în 1907, din cauza creşterii „îngrijorătoare” a numărului de autovehicule.
Mai întâi, au existat instrucţiuni sumare care s-au transformat apoi în legi de circulaţie, pentru ca în decursul timpului acestea să se transforme într-un veritabil cod rutier, care periodic este modificat în pas cu vremurile pe care le trăim.
Din arhive, aflăm despre sancţiunile pe care le primeau şoferii care încălcau regulile rutiere în perioada interbelică.
“Cazuistica înregistrată a impus înfiinţarea unui birou de cazier auto care să elucideze, o dată pentru totdeauna, desele reclamaţii la accidentele de automobile, precum şi posibilitatea chemării în judecată a şoferilor contravenienţi la legea circulaţiei. Nu în ultimul rând, se cerea rezolvarea cererilor venite din alte oraşe, de urmărire a şoferilor în urma delictelor comise de către aceştia, dorindu-se în acest fel ca urmărirea vinovaţilor să se poată face în mod sigur şi grabnic”, ne spune istoricul Florin Dîrdală.
Viteza legală, 12 km/h
Astfel, erau sancţionate cu amenzi usturătoare neprezentarea permisului de conducere, depăşirea vitezei legale, care, la acea vreme, era cât a unui cal la trap, adică 12 km pe oră, circulaţia cu autovehicule neverificate de comisia formată pe lângă prefectura judeţeană.
Dintr-un proces verbal aflăm că trecerea cu viteză mare, pe la o răscruce din oraş, aproape lovind pietonii, i-a atras altui şofer o amendă zdravănă de 10.000 lei. Cum au procedat însă organele în drept când au descoperit o maşină care depăşea acea viteză legală de 12 km pe oră.
“Proces verbal nr 69- astăzi 8 mai 1929. Noi, şeful postului de jandarmi din Domnesti, constatăm prin prezentul proces verbal că astăzi la orele 8 dimineaţa, în timp ce ne aflam la oficiul poştal din această comună, am văzut venind dinspre Focşani spre Bacău o maşină (automobil) circulând pe şoseaua naţională ce trece prin Târgul Domneşti, cu o viteză de 20 de km pe oră în loc de 12 km pe oră – acest fapt s-a stabilit de noi după cum urmează: prima dată la orele 8(opt) maşina a fost văzută prin dreptul postului, iar după un minut şi treizeci de secunde maşina a trecut pe lângă noi, prin dreptul oficiului poştal, care este situat la o depărtare de 500 de metri de postul de jandarmi. Am făcut semn de oprire, însa conducătorul, din viteza cu care mergea, nici nu ne-a putut observa”, scrie în procesul verbal.
Oamenii legii au aplicat o amendă usturătoare, care a fost trimisă la Prefectura Tecuci, pentru a fi executată, iar la Judecătoria Mărăşeşti au fost înaintate actele legale în vederea unui proces penal, întrucât era prevăzută, în legea timpului, pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 15 zile, pentru neoprirea la semnal legal.
Nu s-au identificat în arhive măsuri luate împotriva celor care au consumat băuturi alcoolice, dar lipsa tăbliţei de înmatriculare, mersul pe contrasens şi fără lumini pe timp de noapte reprezentau motive suficiente pentru ca reprezentanţii statului să împartă cu dărnicie sancţiuni băneşti, cu menţiunea explicită că, dacă nu se achitau în termen de 15 zile, şoferii contravenienţi chiar şi proprietarii autovehiculelor puteau răspunde penal de întârziere ori se puteau trezi cu automobilul sechestrat.
Pe atunci, toate permisele de conducere conţineau extrase ample şi concludente din legea privind circulaţia automobilelor şi, efectiv, când se stabilea vinovăţia unui şofer agentul constatator îi arăta articolul pe care îl încălcase şi nivelul până la care putea fi stabilită sancţiunea ori alt gen de răspundere presupunea respectiva abatere.