Carte scrisă de elevi, despre Focşaniului din poveştile oamenilor săi

Invitaţii au citit din propriile texte sau din textele scrise de colegii lor, au rememorat, au reimaginat, au reinterpretat oraşul ce îi adăposteşte.

Vineri, 14 iunie, la sediul central al Bibliotecii Judeţene Duiliu Zamfirescu a avut loc lansarea volumului "Focşaniul din povestea mea", rezultatul unui proiect iniţiat în urmă cu doi ani de un grup de elevi (clasele V-XII) ai Colegiului Naţional Al.I.Cuza, coordonaţi de Ana-Maria Cornilă Norocea, profesor de limba şi literatura română, în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană.

La debutul proiectului, elevii cuzişti au fost provocaţi să creeze istorii despre diverse locuri din Focşani, ilustrându-şi textul cu o fotografie a spaţiului evocat.

“Proiectul nostru s-a vrut un fel de artă de a privi (insistent, printre gene, curios, imaginar) şi de a transcrie (ludic, melancolic, poetic,  sensibil, filosofic, fantastic) Focşaniul.Ne-am dorit o antologie deschisă din sufletele  scriptorilor  către sufletul oraşului. Deoarece suntem, în bună parte, şi ceea ce locuim”, a spus Ana-Maria Cornilă-Norocea.

În acest demers, elevilor li s-au alăturat câţiva scriitori vrânceni: George Cornilă, Constanţa Cornilă, Culiţă Uşurelu, Mariana Vicki-Vârtosu, Elena Plopeanu, dr. Teodora Fîntînaru, Adrian Ţiglea.

Volumul, apărut în 2019 la Editura Armonii Culturale, reuneşte textele rezultate în urma proiectului, împreună cu fotografiile realizate de elevi, devenind un fel de album de suflet despre Focşani, în care creativitatea scrierilor şi  a imaginilor e dublată de calitatea  grafică asigurată de editor.

Autorii volumului au scris despre spaţiile care pentru ei s-au transformat în adevărate centre spirituale – parcul Bălcescu, statuia lui Cuza, o bancă din parc, o bancă din faţa Colegiului Cuza, o alee din parc, fostul ISEH, Tribunalul, Casa de Cultură, Gara,  Teatrul, Monumentul din Piaţa Unirii, Catedrala Sfânta Parascheva, Biblioteca Judeţeană cu diversele ei sedii/secţii, Muzeul de istorie, Primăria.

Iată câteva fragmente care vor deschide, poate, apetitul de a citi Focşaniul, aşa cum este scris în volum, dar şi aşa cum se scrie permanent sub ochii noştri.

"Aş vrea să te întreb dacă ai avut vreodată curaj, adică dacă ţi-ai permis să visezi sub mângâierea blândă a soarelui ,sub suspinul  tremurând al cerului şi  să-ţi pui speranţa fix la limita dintre cer şi pământ.
Hai să visăm! Te rog, hai să visăm! E adevărat faptul că oriunde este permisă visarea , dar fiecărui individ îi corespunde  un loc anume prielnic visării" (Bîtcă Elena).

"Muzeul este zidit cu rolul de a ajuta la estomparea ceasului şi calendarului, vorbind totuşi despre frumuseţea istoriei- ştiinţă şi artă a timpului" (Bădica Riana).

"Deşi marea majoritatea oamenilor vizitează lumea, vrând să descopere cât mai mult din ceea ce îi înconjoară, eu unul am rămas, de când mă ştiu în aceeaşi căsuţa părintească. Nu am avut nevoie să plec nicăieri pentru a vedea locuri noi, a fost suficient să privesc lumea din jurul meu schimbându-se" (Claudia Nica).

"Mă voi plimba pe străzile care odinioară mi-au conferit revelaţii uimitoare, privind oamenii alergând fără vreo existenţă a creuzetului de sens, voi medita asupra rostului vieţii omului. Toate aceste locuri vor deveni doar amintiri pe care mai devreme sau mai târziu mintea mea le va claustra pe vecie în sertarul “Banalităţi metafizice”. Voi constata că nu pot spune “acasă” decât sufletului meu, eului meu care se zbate să schimbe lumea din banal în utopic, din rău în bine, din ceea ce cred alţii că este bine în ceea ce ar trebui să fie considerat a fi bine, exact ca în filosofia lui Kant, acea ordine ideală. Focşaniul reprezintă pentru mine locul în care mi-am găsit liniştea sufletească şi totodată persoanele de care, poate, cu puţin noroc karmic, nu mă voi despărţi niciodată" (Niculai Diana-Cătălina).

"Prin urmare, Focşaniul  marchează primul capitol al existenţei mele de cititor şi om de litere, străzile sale purtându-mi paşii spre viitor, băncile odihnindu-mi amintirile, iar castelele, apărându-mi sufletul, ascuns printre rafturile bibliotecii" (Ion Nicoleta).

"Când EA credea că nu îşi va împărtăşi iubirea niciodată,simţind că se va îneca în valurile propriilor sentiment,a apărut EL. I-a legat un lucru simplu, un lucru de care se împiedicau zilnic: banca din faţa liceului unde ei învăţau" (Strătulat Georgiana).

"Iubirea ne face docili în faţa ei, iar cei care se iubesc, se aşteaptă. Ei: două busturi, aflate la distanţă. Dacă ar putea să scrie despre dragostea lor, ar face-o, însă nu au mâini. Au inimă. (Chivu Valentina Daniela),
Situat, într-o geografie personală, între Roman (locul naşterii) şi Bucureşti (locul anilor frumoşi ai studenţiei), Focşaniul rămâne acasă. E spaţiul în care a înmugurit conştiinţa, în care s-a format apetitul cultural, în care am întâlnit oamenii de bază ai destinului meu" (Ana-Maria Cornilă- Norocea).

Lansarea volumului, moderată de Adrian Ţiglea – PR biblioteca judeţeană - a prilejuit un dialog cald, reflexiv, ludic, pe tema Focşaniului din poveştile oamenilor săi. Invitaţii au citit din propriile texte sau din textele scrise de colegii lor, au rememorat, au reimaginat, au reinterpretat oraşul ce îi adăposteşte. Au descoperit noi locuri despre care ar vrea să scrie şi noi viziuni asupra spaţiilor despre care au scris deja. Concluzia ? Focşaniul ne adresează invitaţia să îl citim. Şi să îl transformăm în cărţi.