Care este originea expresiei „Semne cabalistice“

La vechii evrei, cabala era interpretarea mistică, alegorică, a bibliei, transmisă printr-un şir de iniţiaţi, care alcătuiau ceea ce a rămas în istorie ca “şcoala cabalistică”.

Metoda a fost dezvoltată în mod special de către şi pentru cabalişti, pentru a-i ajuta să comunice despre chestiuni spirituale.

Astfel, Vechiul testament era interpretat de ei în mod ocult. De obicei, cabaliştii se întâlneau în grupuri mici sau lăcaşuri subterane, una dintre ele fiind chiar cunoscuta sinagogă din Ierusalim  şi foloseau numerele şi literele în combinaţii şi simboluri fantastice, cu ajutorul cărora prezentau natura ca emanaţie a divinităţii. Prin activitatea lor, urmăreau să crească autoritatea preoţilor asupra poporului.

“Cu timpul, cabala, care în ebraică înseamnă tradiţie, şi-a pierdut, odată cu influenţa religioasă, şi sensul iniţial. Însuşi cuvântul a căpătat mai târziu altă accepţie. Având în vedere caracterul ocult şi de grup restrâns, cabala a ajuns, prin comparaţie, să desemneze o intrigă, o uneltire pusă la cale de mai multe persoane care urmăresc acelaşi scop ascuns”, potrivit lui I. Berg, autorul Dicţionarului de cuvinte, expresii, citate celebre.

Cuvântul cabalistic şi-a păstrat însă sensul primar de ocult, enigmatic, tainic. Vorbim de semne cabalistice, adică misterioase sau formule cabalistice, interpretate ca magice, obscure, aşa cu erau şi formulele întrebuinţate de către vechii cabalişti la tălmăcirea bibliei.