De unde vine expresia „Nici în clin, nici în mânecă“

Limba română este extrem de bogată în proverbe şi zicători, iar una dintre cele mai folosite expresii este „Nici în clin, nici în mânecă“.

“Nici în clin, nici în mânecă” este o expresie românească get beget şi este formată din doi termeni care, relativ, nu au nicio legătură unul cu altul. Conform dicţionarului explicativ, mâneca este partea hainei care acoperă braţul, pe când clinul este o fâşie oarecare de material.

Luate împreună, acelaşi dicţionar explicativ traduce expresia  “a nu avea nici în clin, nici în mânecă”  ca fiind sinonimă cu “a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură”.

“Victor Eftimiu consideră că zicala, cu obârşie mai veche, ar fi venit din Transilvania, unde termenii respectivi au cu totul altă semnificaţie. Acolo ţăranii spun <<în mânec>>, atunci când mână boii sau caii, urcând un deal. Şi, dimpotrivă, spun <<în clin>>, când coboară la vale. Atunci când căruţaşul stă pe loc, el nu e nici în clin, nici în mânec. Adică, nici nu urcă, nici nu coboară. De unde şi sensul expresiei de mai sus”, spune I. Berg, autorul dicţionarului de cuvinte, expresii, citate celebre.

Specialiştii spun că expresia este de multe ori greşit folosită, înţelesul ei primar fiind mai degrabă în zona termenilor de croitorie. Ion Creangă oferă în opera sa un exemplu sugestiv de folosire. “Tata mi-a dat în grijă…ca să mă feresc de omul roş, iar mai ales de cel spân, cât oi putea; să n-am de-a face cu dânşii nici în clin, nici în mânecă”.

Chiar dacă nu s-a păstrat cu sensul primar, expresia a rezistat până în zilele noastre.