Când au apărut primele calendare în România. În lipsa ziarelor erau sursa de informare privind progresele din lume
0Fruntaşii literaturii române au luat parte activă la apariţia calendarelor, aducând în atenţia publicului progresele făcute în lume în domenii dintre cele mai diferite.
Provenit din cuvântul latinesc "calendarium", calendarul a reprezentat în trecut şi este şi astăzi un instrument util de ţinere a evidenţei zilelor din lună, dar şi a sărbătorilor religioase din an.
În lume, calendarele au o vechime foarte mare. Se consideră că primul calendar a fost folosit în urmă cu peste 5.000 de ani în Egiptul Antic. Acesta era împărţit în 12 luni, durata unei luni fiind bazată pe ciclul lunar.
În ţara noastră România primul calendar a fost tipărit la Braşov, în anul 1733. Nu poate fi considerat însă un calendar românesc, întrucât era vorba despre o lucrare tradusă din sârbeşte care făcea referire la opera unui astronom, fiind îmbinate elemente din calendar şi astronomie.
Mai târziu, la Iaşi a fost tipărit un calendar în limba rusă, ilustrat cu ornamente şi gravuri reprezentând capete încoronate din anul 1785, anul apariţiei calendarului. La începutul secolului al XX-lea se mai găsea un exemplar din acest calendar la biblioteca mitropoliei din Sibiu.
Un calendar ceva mai aparte apare în 1814, la Braşov, el debutând însă cu septembrie, fiind apoi parcurse toate lunile anului. Noutatea acestui calendar era dată de faptul că anunţa data sărbătorii Paştelui pe o sută de ani.
În anul 1830 este tipărit la Sibiu un calendar românesc, publicat de Ştefan Neagoe, fiind printre primele lucrări calendaristice pentru românii de dincolo de Carpaţi. În 1831, Ion Gherasim Gorjan tipăreşte la Bucureşti un calendar pe 20 de ani, tot el fiind cel care continuă să publice calendare timp de mai mulţi ani, cum a fost "Calendarul pentru 11 ani (1850-1861)", "Calendarul pentru următorii trei ani-1851,1852 şi 1853".
Un alt făuritor de calendare a fost Grigore Pleşoianu, care în 1836 publică "Calendarul Statului de Carcalechi", dar şi "Calendarul de la 1838, cu observaţii asupra femeilor celor rele, de Anton Pann". Tot el publică în 1850 un "Calendar bogat având şi cântece".
Alte calendare apărute în ţara noastră au fost la 1844 - "Calendăraşul", la 1847 - "Calendarul populului român", la "1847 - Calendarul pe 100 de ani de Romanov".
În anul Unirii Principatelor Române, C.A. Rosetti a tipărit calendarul său pe acel an, iar Dimitrie Bolintineanu şi A. Zane s-au folosit de tipografia statului pentru a scoate pe piaţă un "Calendar geografic, istoric şi literar pentru 1861".
Practic, în acei ani, floarea intelectualilor României s-au implicat în conţinutul acestor calendare, care, în lipsa ziarelor, constituiau o sursă de informare pentru omenire.
În acelaşi timp, calendarele conţineau tot mai multe texte literare şi ţineau publicul la curent cu progresele lumii.
Vă mai recomandăm: