Blestemul apelor asupra românilor. Marile inundaţii din ultimii 200 de ani care au nenorocit zona Vrancei

Inundaţiile erau o problemă pentru români şi acum 200 de ani, când revărsarea apelor provoca adevărate distrugeri. În Vrancea, cele mai mari inundaţii au avut loc în secolul XIX.

În ultimul deceniu, aproape că nu a fost an în care ţara noastră să nu fie lovită de fenomenul inundaţiilor, care a îndoliat zeci de familii, a afectat alte câteva mii, prin distrugerea locuinţelor. Acest lucru s-a întâmplat în primul rând din cauza lipsei unui program de prevenire a inundaţiilor, lucru care este valabil de secole.

Vrancea are o tradiţie neagră în acest sens, iar în urmă cu 200 de ani inundaţiile erau la fel de violente ca cele din vara anului 2015.

În anul 1832, în judeţul numit atunci Putna au avut loc inundaţii extrem de puternice, iar una dintre localităţile afectate a fost Călieni, apele Putnei şi Siretului revărsându-se peste sat. Iată ce scria într-un document păstrat la Arhivele Naţionale Vrancea: “Lăcuitorii satului Călieni de la acest ţinut Putna, cu jalobă (n.a. plângere) arătând că la 18, 19 şi 21 iunii, din vărsarea apilor Săretiului şi Putna, li s-au înecat 121 capite vite mari, 318 falci (o falcă este echivalentul a 1,5 hectare), 50 de pogoane arătură şi grădinile cu legume”.

Oamenii nu au fost despăgubiţi de autorităţi, aşa cum li se promisese, dar nu erau numai ei în această postură, ci inundaţii în acea perioadă au avut loc şi în localităţile Bilieşti, Vulturu, Vadul Turcului, Milcovul de Jos, Mărăşeşti, Bătineşti, Bizigheşti, Jorăşti.

FOTO: www.focsaniulvechi.ro

Inundaţiile s-au repetat cinci ani mai târziu, de această dată fiind afectate mai mult gospodăriile din zona de munte, de la Vidra şi până la Tulnici.

Anii care au urmat au fost la fel de distrugători din punct de vedere al inundaţiilor.

“În primăvara anului 1872, acumulările de apă în pânza freatică, succesive şi importante cantitativ, au dus la producerea unor fenomene geologice fără precedent în Vrancea. Şi anul 1877 a fost unul cu probleme din acest punct de vedere. Astfel, la 15 martie, apele mari ale Putnei au deteriorat podul de la Mirceşti, circulaţia fiind întreruptă. Două zile mai târziu, Siretul învolburat a scos din uz podul de la Furceni. La rândul său, Trotuşul, la finele lunii aprilie, având un debit mult peste limitele normale, a fost pe punctul de a întrerupe circulaţia pe traseul Urecheşti-Târgu Ocna”, potrivit  istoricului Florin Iliescu, care a realizat o cercetare în arhive şi a publicat un material pe această temă în Cronica Vrancei.

Inundaţii au fost şi în anul 1881, când apele mari ale Siretului şi Putnei au inundat comunele Călieni, Costieni, Nămoloasa Sat şi Târg. Oamenii şi aşa săraci  au rămas complet neajutoraţi iar autorităţile au deschis liste de subscripţie publică, pentru ajutorarea sinistraţilor.

Cacaina, duşmanul Focşanilor vechi

Nici Focşaniul nu a scăpat de inundaţii în acea perioadă, iar principalul duşman pentru oraş era râul Cacaina, care mai există şi astăzi. Inginerul şef al oraşului informa Primăria în 1881 că “experienţa a dovedit că secţiunea canalului Cacaina, cuprinsă între podul de peatră de la Ocol şi grădina publică, este nesuficientă cu volumul apelor ce se scurg pe canal şi din această cauză nu mai au loc şi de aici inundaţiile întâmplate în vara anului curent…Să se execute de cu cât mai mare urgenţă lucrarea de cari e vorba, căci din o asemenea cauză oraşul e ameninţat de o nouă calamitate”, menţiona inginerul şef.

Practic, volumul şi viteza apei erau mai mari decât putea face faţă canalul şi din această cauză oraşul avea nevoie de un canal colector care să deservească şoseaua naţională.

Dovadă că autorităţile nu s-au preocupat de refacerea canalului, ci doar au înălţat un dig, stă în faptul că în 1906 digul de la marginea oraşului a cedat iar militarii s-au implicat în salvarea oamenilor.

Se ştie faptul  că Focşaniul era un loc plin de beciuri, în care comercianţii îşi ţineau produsele alimentare, iar apele Cacainei s-au revărsat în pivniţele lor, provocând stricăciuni considerabile. Primăria cerea medicului oraşului să meargă însoţit de medicul veterinar şi să examineze carnea aflată în beciurile măcelarilor, astfel încât să oprească punerea în consum a cărnii şi să o distrugă. 

FOTO: www.focsaniulvechi.ro

“Consecinţa cea mai gravă a inundaţiilor era însă umplerea cu apă a pivniţelor aflate sub casele cetăţenilor, Primăria fiind alertată în acest sens de către poliţie. Casele aflate deasupra beciurilor erau în permanenţă în pericol de a se prăbuşi, la primul cutremur. Tocmai de acea, pivniţele trebuiau golite de mâl şi apă, consolidate la fundaţii şi reparate la nivelul pereţilor interiori”, mai spune Ionuţ Iliescu.

Inundaţii devastatoare au fost în Vrancea şi între 1900 şi 2000