Adolescentul părăsit de părinţi care are grijă voluntar de bătrânii singuri. „Când ajung la căminul de vârstnici, ziua devine perfectă“

Petrică Burlacu are 16 ani şi o bună parte a vieţii a fost crescut de asistenţi maternali. Acum, tânărul îşi foloseşte tot timpul liber pentru a avea grijă de bătrânii de la un cămin de persoane vârstnice din Focşani.

Petrică Burlacu este un adolescent din Vrancea care face voluntariat la un cămin de bătrâni. Are 16 ani, este elev în clasa a X-a a Colegiului Tehnic „Valeriu Cotea“ din Focşani şi provine dintr-o familie cu zece copii.

Pentru că posibilităţile materiale erau reduse, la vârsta de 2 ani şi jumătate, Petrică a fost dat în plasament unor asistenţi maternali, o familie din Focşani.

Băiatul s-a născut şi cu o malformaţie la un picior, iar părinţii săi naturali au considerat că şansa să se facă bine o reprezintă o familie adoptivă.

„Noii părinţi mi-au oferit tot necesarul şi suportul de care am avut nevoie ca să-mi fie bine. Până la vârsta de 11 ani şi jumătate, cât am stat la ei, am suferit cinci operaţii la picior, toate suportate de aceşti oameni minunaţi. Din păcate, mama adoptivă a murit anul trecut, dar ţin legătura cu tata şi cu cele două surori, care mă iubesc nespus. Dar şi eu, la rândul meu, le iubesc la fel de tare şi tot ce pot să fac este
să le mulţumesc pentru felul în care m-au tratat şi au în continuare grijă de mine“, ne spune emoţionat Petrică.

De la vârsta de 11 ani, pentru că cei care avuseseră grijă de el până atunci au înaintat în vârstă şi nu au mai putut să o facă, Petrică a revenit în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC).

SURORILE VITREGE, ÎNGERI PĂZITORI

Cele două surori vitrege ale sale, fiicele celor care l-au crescut, sunt asistente medicale în Focşani, iar Petrică le consideră îngerii lui păzitori, care i-au salvat viaţa într-un alt moment de cumpănă. Avea doar 5 ani când a fost victima unui grav accident rutier, în urma căruia a rămas fără splină şi s-a ales cu un traumatism cranian. „Cele două surori m-au pus pe picioare şi m-au vegheat permanent, până m-am făcut bine. Din această cauză suntem atât de apropiaţi şi întotdeauna, când am nevoie de un sfat, de o vorbă bună, la ele îmi găsesc liniştea“, se confesează adolescentul.

De un an şi jumătate, Petrică este voluntar la Căminul de persoane vârstnice din Focşani, acolo unde au casă, masă şi îngrijire atentă 56 de persoane în vârstă, femei şi bărbaţi. Băiatul vine acolo de trei ori pe săptămână sau poate mai des, în funcţie de programul său de la şcoală, şi îi îngrijeşte, gratis, pe bătrânii care se descurcă mai greu. Vârstnicii l-au botezat „nepotul“, dar îi spun şi „domnul asistent“, asta pentru că Petrică şi-a luat echipament de lucru identic cu cel al asistenţilor medicali, pe care îl îmbracă de fiecare dată când vine la „lucru“.

„Dorinţa mea de a veni aici este de a ajuta bătrânii, de a le da o speranţă că nu sunt singuri pe acest pământ. Ei sunt foarte bine îngrijiţi de personalul de aici, dar am adus şi eu un plus prin faptul că vorbesc cu ei, îi ajut să se hrănească pe cei care nu pot. Am o muncă de infirmier, aş putea spune. Dumnezeu mi-a dat şansă să trăiesc după acel accident groaznic şi mi-a dat această misiune de a fi de folos, iar eu sunt fericit să vin aici“, mărturiseşte băiatul.

Cei care se ocupă de destinele Căminului de persoane vârstnice Focşani spun că în trecut au mai existat persoane care au venit să facă voluntariat, dar scopul lor a fost de a căpăta experienţă profesională ca asistenţi medicali, lucrul într-un cămin de bătrâni constituind pentru ei un avantaj la angajare, mai ales în străinătate.

În cazul lui Petrică, lucrurile staualtfel, după cum explică Anca Lărgeanu Apostol, managerul căminului.

„Petrică ar putea fi un salariat pe care multe instituţii şi l-ar dori. Este punctual, organizat, corect, are abilităţi de comunicare, chiar dacă este încă un copil. Din punct de vedere moral, are o conduită de invidiat. Este o persoană verticală şi nu se lasă deloc influenţat. Ştie să se facă plăcut prin felul lui de a fi. Este extrem de util aici şi eu îl consider un exemplu pentru alţii“, a spus Anca Lărgeanu Apostol, directoarea Căminului pentru persoane vârstnice din Focşani.

VREA SĂ SE FACĂ ASISTENT MEDICAL

Personalul din instituţie arată bătrânii reprezintă o categorie cu care este mai greu de lucrat, din cauză că nu pot fi modelaţi aşa de uşor. Din această cauză, întâlnirea cu un om tânăr şi dedicat nu poate decât să le facă bine. Pe Petrică l-au luat şi în excursii.

„Ne ajută permanent, ba cu masa, ba se duce la magazin să ne mai cumpere câte ceva, ba la farmacie. Toţi cei care am apelat la el am primit un ajutor. Îmi place că este cuminte, este înţelegător, vorbeşte frumos cu noi. Noi chiar am discutat mult şi înţeleg că vrea să se facă asistent medical şi sper ca Dumnezeu să-i ajute“, a povestit Claudia Cristea, „veterana“ căminului de bătrâni.

Petrică admite că se simte bine în compania bunicuţilor, pe care îi consideră prietenii lui. Spune despre ei că sunt calzi, sociabili, uneori glumeţi, iar timpul pe care şi-l petrece în compania lor îi face bine spiritual. „Poate am o supărare la şcoală, pentru că tuturor ni se întâmplă să avem şi zile proaste. Când vin aici, totul parcă se şterge şi se transformă în ziua perfectă. Când vezi un bătrân că zâmbeşte, că se bucură de viaţă, tu, ca tânăr, trebuie să conştientizezi că nu trebuie să te plângi de nimic. Cei de aici îţi dau mai mult curaj să treci peste anumite supărări“, spune Petrică.

Perioada aceasta a anului este una încărcată pentru Petrică Burlacu. De patru ani locuieşte într-un modul familial al DGASPC Vrancea. Acolo, împreună cu colegii săi, are toate condiţiile pe care şi le poate dori. În timpul liber, frecventează un club de dans de societate, iar de Crăciun a pregătit cu colegii săi mai multe spectacole. „După acest interviu merg la sala de sport de la Liceul Pedagogic, unde pregătim spectacolul de Crăciun. Am pregătit un vals vienez şi colinde. Unii dintre colegii mei stau cam mult pe calculator. Eu prefer să iau o gură de aer, să învăţ lucruri noi, să ajut“, adaugă Petrică.

DESPĂRŢIT DE FRATELE GEAMĂN LA 2 ANI

Tânărul mărturiseşte că ţine legătura şi cu familia sa naturală, care locuieşte la zece kilometri de Focşani, în comuna Urecheşti. Acolo se află şi fratele său geamăn, de care a fost despărţit la vârsta de doi ani şi jumătate şi pe care părinţii l-au păstrat în familie. Îi vizitează frecvent şi spune că nu este supărat pe mama lui pentru că l-a dat spre adopţie. Din contră, îi găseşte circumstanţe atenuante, fiind convins că recuperarea sa medicală la picior nu s-ar fi întâmplat în alte condiţii.