A murit un mare gazetar al Vrancei. Aurel Stanciu "Milcovin" a fost coleg în facultate cu poetul Nicolae Labiş

Aurel Stanciu a lucrat la mai multe ziare din Focşani şi din Moldova iar după Revoluţia din 1989 a editat în regim propriu revistele de satiră şi umor „Cu cioara vopsită” şi „Piţigoiul”.

Inima unuia dintre cei mai talentaţi gazetari vrânceni, Aurel Stanciu, a încetat astăzi să mai bată. Anunţul a fost făcut de fiul său, ziaristul Silviu Stanciu.

"S-a stins! Astăzi, s-a mai înălţat o stea, un suflet bun, în acorduri târzii şi triste de toamnă. Neaşteptată ţi-a fost plecarea... Aurel Stanciu Milcovin s-a stins astăzi, 20 oct. 2016".

Aurel Stanciu (A.S. Milcovin) s-a născut la 21 noiembrie 1934 în satul Găgeşti, comuna Boloteşti, judeţul Putna (acum, Vrancea). A urmat cursurile şcolii primare de băieţi din oraşul Odobeşti, ultima clasă primară a definitivat-o la Focşani la şcoala nr. 2.

În oraşul Braşov (unde tatăl său, ceferist fiind, era mecanic de locomotivă) Aurel Stanciu a urmat la uzinele „Steagul roşu” şcoala profesională metalurgică de trei ani, absolvind-o ca rectificator de rulmenţi. Dar în toată această perioadă pe lângă înfiinţarea unei reviste literare numită „Avântul literar”, o bună parte din creaţiile sale s-au bucurat de o bună primire atât în cenaclul literar cât şi în ziarul „Drum nou” cu suplimentul său „Luceafărul de ziuă”.

În toamna lui 1952, Filiala braşoveană a Cenaclului l-a recomandat pe Aurel Stanciu, Şcolii de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor unde a urmat un an de cursuri.

Din 1954 el a intrat în presă, respectiv la cotidianul „Steagul roşu” care apărea în regiunea Bârlad.

În decembrie 1955 a fost încorporat; perioada de instrucţie făcând-o într-o unitate operativă de la Reşiţa, din subordinea regimentului din Caransebeş.

În toamna anului 1957, terminând stagiul militar, s-a căsătorit. A fost tatăl a cinci copii: trei băieţi şi două fete. A absolvit  Facultatea de ziaristică.

A lucrat în perioade foarte lungi la următoarele ziare: „Milcovul”, cotidianul judeţului Vrancea, iar după Revoluţia din 1989 a editat în regim propriu revistele de satiră şi umor: „Cu cioara vopsită” şi „Piţigoiul”, iar în anumite perioade a fost angajat cu carte de muncă la ziarele băcăuane: „Ziua”, „Monitorul de Bacău” şi "Monitorul de Vrancea" (cel vechi) şi, aproape doi ani de zile, a fost redactor-şef al „Jurnalului de Bacău”.

În tot acest timp, pentru celelalte creaţii de factură literară, Aurel Stanciu a fost distins cu mai multe premii la nivel judeţean şi naţional.

În Capitală a fost, între 6 luni şi un an, redactor la „Tribuna Ialomiţei” şi „Asul de treflă”. Prezenţa lui a fost remarcată şi în almanahurile care au apărut în această etapă.

 În afara lucrărilor literare (în care se vede perioada de practică la revista „Urzica”) el este şi autorul unor lucrări muzicale proprii care au fost găzduite de micul ecran. Într-o fereastră de timp, a absolvit şi şcoala de aviaţie civilă de la Râmnicu Sărat.