Orfanul care s-a sinucis, condus pe ultimul drum. Asistentul maternal care l-a îngrijit: „Mi-am pierdut îngerul. Era trist de când l-au luat de lângă mine“
0Nicolae Cristea, orfanul de 18 ani care s-a sinucis aruncându-se în gol de la etajul 10 al unui bloc, a fost înmormântat joi în cimitirul din cartierul Nicolae Romanescu din Craiova. Tânărul a fost condus pe ultimul drum de prietenii de la centrul de plasament, dar şi de familia care l-a abandonat la naştere.
Nicu Cristea a decis să se sinucidă din cauză că se simţea abandonat de toată lumea. Orfan de mic, tot timpul şi-a pus întrebarea de ce fraţii lui, şase la număr, au rămas alături de mamă şi de tată, iar el nu. O altă problemă a lui Nicu era faptul că fusese luat din familia unei asistente maternale îl îngrijea. Mariana Voinea, asistenta maternală, a povestit cu lacrimi în ochi că a rămas fără fiul pe care l-a iubit din tot sufletul. „Eu îl consideram pe Nicu băiatul meu şi niciodată nu am făcut diferenţa între el şi fiul meu natural. Direcţia pentru Protecţia Copilului Dolj l-au folosit ca pe o unealtă de muncă tot timpul, iar el se simţea singur din ziua în care l-au luat de lângă mine. Nimeni nu îmi poate înţelege durerea. Mi-am pierdut îngerul meu păzitor. Mă iubea la fel de mult cum îl iubeam şi eu şi avea nevoie de afecţiune. De ce nimeni nu a văzut că Nicu era trist şi plângea tot timpul? Nici acum nu îmi vine să cred că el nu mai este printre noi“, a povestit femeia.
Durere la capătâiul lui Nicu
Colegii şi prietenii lui Nicu au povestit la înmormântare că nimeni nu a făcut nimic pentru el, iar din această cauză s-a sinucis. A lăsat şi un bilet de adio prin care şi-a exprimat gândurile: „Familiei mele nu îi pasă de mine, iar pentru ei sunt un străin căruia îi zic că îl iubesc de faţadă, dar străinul ştie adevărul. Ei au uitat că mai au un copil în lumea asta sau poate nici nu m-au vrut. Am încercat să îi facă să mă iubească, dar dragoste cu sila nu se poate. Eu am obosit să stau să lupt pentru părinţii mei (cei care mi-au dat naştere). Sper ca ei să fie bine în continuare şi să îşi vadă de vieţile lor“. Mai mulţi prieteni de ai lui Nicu au leşinat în momentul în care sicriul a fost băgat în groapă. Cu toţii au purtat un banner pe care era scris: „Nu te vom uita eroul nostru“.
Nicu a crescut în familia asistentei maternale Mariana Voinea, alături de Viorel, un alt tânăr abandonat de familie de la naştere. Viorel a declarat că nu se aştepta ca Nicu să recurgă la acest gest, iar el îl considera fratele lui. „După ce a fost luat din familia mamei, am pierdut legătura cu el, însă după un timp ne-am reîntâlnit. Aparent era o fire veselă şi mereu cu zâmbetul pe buze, însă în sufletul lui era mare durere“, a spus Viorel Pătraşcu.
„Nicu era pedepsit de multe ori de angajaţii de la casa de tip familial. Pe el îl afecta mult, mă suna plângând şi mă implora să-l ajut. L-au luat de la mine pe motiv că nu aveam condiţii. Când veneau în vizită verificau să vadă dacă am şi praful şters. Păi, trei ani am avut condiţii, iar după, nu?“, a mai spus Mariana Voinea, la scurt timp după ce a aflat de sinuciderea băiatului.
Conducerea Direcţiei pentru Protecţia Copilului Dolj a organizat o celulă de criză, după ce doi orfani s-au sinucis. Totul a început după ce o altă tânără, Cristina, s-a spânzurat în urmă cu o săptămână de o ţeavă de gaze din spatele blocului unde locuia, de dorul mamei adoptive. Tinerii erau prieteni buni, iar în momentul în care unul claca psihicu celălalt îl ajuta să se ridice.
Până în momentul de faţă, niciun angajat din cadrul instituţiei nu a fost tras la răspundere. „La nivelul instituţiei nu are nimeni ce să îşi reproşeze. În cazul Cristinei s-a respectat legea, iar în cazul lui Nicu nimeni nu a ştiut că a mai avut trei tentative de suicid. Insitituţia noastră nu poate să monitorieze paginile de Facebook ale copiilor. Nu a ştiut nimeni că a postat pe internet că vrea să îşi pună capăt zilelor“, a spus Florin Stancu, şeful Direcţiei.
Tinerii care au împlinit 18 ani şi au părsit centrele de plasament au povestit joi, la înmormântarea lui Nicu, prin ce clipe de groază au trecut până în momentul în care au fost daţi afară din sistem. „Am fost loviţi de mai multe ori, iar nimeni de acolo nu ne iubea. După 18 ani eşti aruncat în stradă şi practic nu ai ce să faci. Eşti singur într-o lume străină, iar nimeni nu te poate ajuta. Este şi normal să cazi în depresie într-o astfel de situaţie“, a povestit unul dintre cei care au părăsit centrul de plasament.