„Mi-e ruşine să spun la şcoală că stau cu bunica la azil“
0Ce face un adolescent de 14 ani care n-are casă, n-are mamă şi nici bani? Merge la şcoală, îşi ascunde problemele personale şi visează să ajungă medic.
Iannis Răducanu are doar 14 ani, însă până la această vârstă a trecut deja prin greutăţi mari cât o viaţă de om. În urmă cu cinci ani şi-a pierdut mama, iar de un an de zile locuieşte cu bunica lui la Centrul Social de Urgenţă pentru Persoanele fără Adăpost "Sfîntul Vasile", din Craiova.
Pe Iannis l-am găsit în cămăruţa lui mică de la centru făcându-şi temele în linişte. La prima vedere, pare un adolescent ca oricare altul, însă atunci când începe să vorbească, îţi dai seama că viaţa sa este o dramă.
„Mama mea a murit într-un accident de circulaţie în Grecia. S-a dus, nu mai e...“, povesteşte puştiul cu origini greceşti, iar ochii îi înoată în lacrimi.
„De atunci, viaţa mea s-a schimbat total. Eu şi cu bunica am ajuns să trăim de pe o zi pe alta şi să locuim pe la rude“, continuă Iannis. Când nu au mai avut unde să stea, a ales să vină aici, la Centrul Social de Urgenţă pentru Persoanele fără Adăpost. „Colegii mei de clasă nu ştiu cu adevărat care este situaţia mea. Nu am putut să povestesc nimănui care este de fapt viaţa mea“, recunoaşte adolescentul, lăsând capul în pământ.
„Împart cu bunica aceeaşi pereche de adidaşi“
Iannis Răducanu este elev în calasa a-VII-A la Colegiul Naţional „Carol I“, din Craiova. Chiar dacă locuieşte la centru, copilul nu merge niciodată la şcoală cu temele nefăcute. „Vreau să ajung un medic renumit şi să pot să o întreţin pe bunica mea care în momentul de faţă nu se gândeşte decât la mine. Vreau ca peste câţiva ani roata să se întoarcă, iar eu să fiu cel care să îi aduc un ajutor când va avea nevoie. Ştiu că mama mea de acolo de sus vede tot şi mă ghidează într-un fel... Mi-e foarte să nu o am lângă mine, dar nu am ce să fac, trebuie să merg mai departe şi să fac ceva cu viitorul meu“, spune băiatul.
Banii pe care Iannis şi bunica lui îi au de drămuit lună de lună sunt 300 de lei. „Amândoi purtăm o perche de adidaşi. Când merge la şcoală se încalţă el cu ei, iar când plec eu de la centru mă încalţ eu cu ei. Ne descurcăm greu, dar măcar suntem împreună şi nimic nu o să ne despartă. De când fiica, fiul şi nora mea au murit în accidentul de maşină din Grecia în urmă cu cinci ani, eu trăiesc doar pentru Iannis. Este un copil bolnav, a suferit o intervenţie chirurgicală pe cord şi are nevoie de un tratament aparte. Ştiu că uneori nu se simte tocmai bine, dar ca să nu mă facă pe mine să sufăr nu îmi spune niciodată nimic“, a povestit Maria Spanoudis, bunica copilului.
Speranţa la... Dumnezeu
Preotul Adrian Stănilică, preşedintele Asociaţiei Vasiliada din Craiova, susţine că Iannis are tot viitorul în faţă şi va reuşi să devină ceea ce îşi doreşte. „Este un copil cuminte şi deştept şi vrea să facă ceva cu viaţa lui. De un an noi le oferim gratis cazare şi trei mese pe zi. În momentul în care vor părsi centrul, vom continua să îi monitorzăm atent“, a spus preotul.
Iannis se gândeşte cu teamă la ziua în care va trebui să părăsească centrul din Craiova. Nu vrea să ajungă pe stradă împreună cu bunica lui „În fiecare zi mă rog la Dumnezeu şi îi cer să îmi dea putere să merg mai departe. Chiar nu îmi dau seama unde vom merge de aici. Noi nu avem o casă a noastră şi nici bani să locuim cu chirie. În Grecia are loc în momentul de faţă un proces prin care bunica mea a cerut despăgubiri pentru moartea mamei şi a unchilor mei. Lucrau cu acte acolo şi aveau asigurare. Dacă vom primi o sumă de bani cu siguranţă ne vom cumpăra o căsuţă a nostară“, a mai precizat copilul.
Şi profesorii au încercat să îl ajute pe Iannis. „Unii colegi ai băiatului nu ştiu că el locuieşte la un centru fără adăpost. I-am cumpărat haine, rechizite, iar când a avut nevoie a primit şi bani. Se descurcă bine la ore, iar toţi profesorii sunt mulţumiţi de el. Este un copil cuminte şi care a trecut prin multe greutăţi”, a spus Alexandrina Thorwachter, directorul Colegiului Naţional „Carol I”, din Craiova.