Mesajul răvăşitor al unei „profesoare la laptop” pentru elevi. „Nu sunt în faţa ta pentru a te judeca!”

Cu blândeţe şi tact, o profesoară din Constanţa încearcă să le explice copiilor că şi „şcoala de acasă este şcoală" şi le atrage atenţia că dascălii ştiu când elevii încearcă să copieze.

Într-o postare pe pagina sa de socializare, Alina Zugravu de la Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu din Constanţa le povesteşte copiilor ce înseamnă să fii „profesor la laptop”. Modul în care transmite mesajul a fost apreciat de mii de internauţi.

Iată mai jos mesajul Alinei Zugravu:

„Dragul meu elev,

Stau în faţa unui laptop pentru tine. Pentru că asta mi-e menirea (sunt şi plătită  pentru asta ce-i drept, dar să ştii c-am depus ceva efort până la primul salariu şi încă ceva până la cel prezent). Şi ce crezi? Nu m-a învăţat nimeni să fiu profesor la laptop. Dar tu mă cunoşti destul de bine şi ştii că mă adaptez la orice situaţie. M-am adaptat şi încă ...foarte bine, zic eu. Şi încă mai lucrez la asta. Am făcut şi cursuri, o mulţime, pentru tine, pentru că am fost eu desemnată să-ţi fiu mentor în pandemie. 

Nu te da bătut! Oricât de multe ori vei auzi că şcoala de acasă nu e şcoală, tu ştii că ESTE. ..pentru că jumătate din şcoala ta o reprezint eu, nu clădirea, pentru că îţi dai şi tu silinţa să fie. Tu la şcoală mă aşteptai pe mine pentru a te instrui, dar mă poţi vedea şi auzi acasă la tine, în fiecare dimineaţă. Nu te pot lăsa să te joci cu colegii, dar o facem împreună deocamdată, chiar dacă doar virtual. Dacă vei înţelege că şi asta e o şcoală, vei face faţă! Ţi-am spus de multe ori că înveţi pentru tine. Acum ştii ce zic, nu? Eu nu-ţi văd fiţuica lipită de perete, nu-ţi văd mereu pupilele urmărind rânduri (nu mereu), nu-ţi pot da autodictare, nu aud tot timpul tastele calculatorului la matematică, dar să ştii că mi-e de ajuns să-ţi văd chipul şi să-ţi aud glasul. Dacă înţelegi că eu nu sunt în faţa ta pentru a te judeca, ci pentru a te ajuta, vei folosi acest timp în favoarea ta. 

Am şi eu nevoie însă de ajutorul tău: Arată-ţi mereu chipul gingaş pentru a-mi da energie. Zâmbeşte cum o făceai mereu la glumele mele. Poţi râde în hohote dacă vrei. Şi să ştii că nu m-am apucat de practici oculte atunci când întreb „Eşti aici cu noi?". Poţi fi cu gândul la clasă şi în confortul de acasă. Ştiu că te mai enervează cei care se joacă prin preajma ta în cameră, dar asta-i situaţia...unii o fac şi la şcoală, în clasă. 

Bucură-te că nu trebuie să mai porţi mască în timp ce scrii şi nu te mai poţi plânge că nu vezi fişa din cauza măştii sau că nu-ţi poţi sufla năsucul din cauza ei. Acum poţi să bei câtă apă vrei fără să lipeşti sticla de mască, din neatenţie. Poţi respira şi aer curat dacă deschizi larg fereastra. Hai, că nu este aşa rău, nu?

Eu nu vreau să te prind pe picior greşit. Vreau să te menţin în forma intelectuală de la şcoală, Vreau să te ajut să îţi formezi o cultură generală. 

Dragul meu elev, nu lăsa garda jos şi va fi bine! Dar ştii de ce mă pot plânge şi mi-e mai tare dor? De îmbrăţişări! Nu am învăţat la niciun curs cum vom putea face asta şi nici nu ne-a spus nimeni când, dar noi ştim că va veni momentul şi ne vom îmbrăţişa. Pentru acel moment facem eforturi cu toţii!

Sfidez distanţa socială şi îţi trimit o îmbrăţişare virtuală! 

Cu dor, profesor la laptop, Alina Z".

Mesajul a ajuns viral pe reţelele de socializare şi a stârnit mii de reacţii şi de comentarii. Cele mai multe pozitive, dar şi destule negative, semn că societatea românească este departe de a fi solidară în momentele de cumpănă precum cel pe care-l trăim acum.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cum a intrat în faliment ultimul „mamut energetic” din sudul Moldovei, moştenire din Epoca de Aur

Povestea de Hollywood a unui român: de la primul dolar la CEO în Silicon Valley