FOTO Ce s-a ales de cultivatorii de tutun din România. Chiar dacă primesc cea mai mare subvenţie, se plâng că au dispărut fabricile de procesare

Fermierii din Dolj spun că au rămas la mâna intermediarilor, iar aceştia le oferă doar 3 lei pe kilogramul de tutun uscat. Înainte de 1989, în România se cultivau peste 35.000 de hectare, iar acum abia dacă mai sunt 1.000 de hectare. Comuna doljeană Bratovoieşti acoperă un sfert din producţia de tutun a ţării. Pentru un hectar cultivat, statul plăteşte 2.000 de euro.

Comuna doljeană Bratovoieşti are cea mai mare suprafaţă de teren folosită pentru cultura de tutun: 230 de hectare. Înainte de 1989, toţi locuitorii din această comună cultivau "iarba dracului". Nu exista gospodărie în localitatea Bratovoieşti care să nu aibă înşirat tutun uscat la poartă. Acum, doar 50 de localnici mai au această îndeletnicire.

Fraţii Oprea, de exemplu, produc tutun de 3 ani. Au încercat să cultive tot felul legume, dar investiţia era mult prea mare pentru gospodăria lor. Aşa că s-au gândit să cultive tutun, exact ca părinţii şi bunicii lor. Hotărârea au luat-o când statul a început să crească subvenţia. "Acum primim 2.000 de euro pe hectar. Această subvenţie ne salvează. Cheltuielile sunt destul de mari şi nu le-am putea acoperi dacă nu am primi de la stat aceşti bani", a declarat Marian Oprea, producător. 

Tutunul de la Bratovoieşti, luat de un grec

Marian Oprea spune că cea mai mare problemă în acest domeniu o constituie dispariţia fabricilor de procesare. "În România parcă mai există o singură fabrică de procesare a tutunului. Ar putea fi o afacere foarte bună dacă nu am fi la mâna intermediarilor. De exemplu, noi dăm marfa unui cetăţean grec. Vine aici şi ia tot ce producem. El este cel care face preţul, în funcţie de calitatea tutunului. Iar noi suntem nevoiţi să acceptăm, pentru că dacă nu am avea încheiat un contract nu am putea să ne luăm subvenţia care ne salvează", a mai spus Marian Oprea.

"O tonă de tutun uscat se obţine cam din 10 tone de tutun verde. Tutunul uscat ajunge la procesator. O plantă are în jur de 80 de frunze, iar culesul are loc de patru ori pe an. Noi am ajuns acum la 16 hectare. Dacă la final suntem mulţumiţi, mai cultivăm, dacă nu, reducem suprafaţa de cultivare", a declarat fermierul doljean..

Reprezentanţii Direcţiei Agricole Dolj recunosc şi ei că producătorii nu ar putea face faţă cheltuielilor dacă nu ar primi bani de la stat. "Din păcate nu mai există acele fabrici de procesare şi de aceea apare nemulţumirea cultvatorilor. Nu este o muncă uşoară, se lucrează din primăvară până toamna târziu, cultivatorii, pe lângă cheltuielile din toată această perioadă, trebuie să plătească şi impozite, toţi sunt plătitori de TVA şi de aceea se poate spune că, fără subvenţia de 2.000 de euro pe hectar, această afacere probabil ar dispărea complet din România", a declarat Loredana Durman, reprezentant Direcţia Agricolă Dolj.

Cultivatorii de tutun sunt luaţi în evidenţă de Inspectoratele de Poliţie, întrucât cultivă o plantă halucinogenă. Statul îşi recuperează banii din subvenţii prin acciza pe ţigări.