FOTO A murit Ion Sorescu, fratele cel mic al scriitorului Marin Sorescu. A fost un dascăl dedicat meseriei şi un poet talentat

Ion Sorescu, fratele cel mic al scriitorului Marin Sorescu, a murit la vârsta de 80 de ani. „Marin şi Ion l-au avut ca mentor pe fratele mai mare, George. Toţi erau foarte talentaţi", povesteşte cumnata lui Marin Sorescu.

Ion Sorescu s-a născut la data de 1 august 1938 în comuna Bulzeşti, judeţul Dolj. A fost un dascăl dedicat profesiei şi un poet înzestrat. S-a stins din viaţă vineri, 31 august 2018, şi va fi înmormântat luni, 3 septembrie, la cimitirul Ungureni din Craiova.  

Ion Sorescu a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Craiova din anul 2009. A absolvit şcoala primară din comuna Bulzeşti urmând gimnaziul din comuna Murgaşi, judeţul Dolj, apoi Colegiul Naţional „Traian” din Drobeta Turnu-Severin (1954-1957). A absolvit Facultatea de Filologie, specializarea română-germană, Timişoara (1960-1965).

A fost profesor de limba română şi limba germană la Şcoala generală Bulzeşti, Dolj (1965-1979) şi Şcoala generală nr. 18 „Sf. Dumitru”, Craiova (1980-2002).

De-a lungul vieţii a primit mai multe distincţii pentru activitatea literară: Premiul CJCPMAM pentru poezie (1986); Diplomă pentru creativitate şi eficienţă în învăţământ, ediţia a 4-a (1989); Premiul I şi titlul de laureat al Cenaclului ,,Alexandru Macedonski”; Premiul I pentru poezie al Cenaclului ,,Ramuri”; Premiul Editurii ,,Scrisul Românesc”, martie 1990; Premiul ,,Radioteleviziunii române” pentru poezie; Diplomă de onoare ,,Marin Sorescu” (2002); Diplomă de fidelitate, Sindicatul Învăţământului Dolj; Diplomă de excelenţă din parte Ministerului Educaţiei şi Cercetării; Diplomă de excelenţă acordată cu ocazia Centenarului Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” (2008).

A debutat publicistic în Viaţa Studenţească (1962) şi editorial cu volumul Copacul-Cerb (1990).Printre lucrările publicate se numără Copacul-Cerb, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1990; Cuprindere în umbră, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1994; Umbrele tăcerii, Craiova, Editura Autograf MJM, 2008; Versuri (În fiecare din noi), Craiova, Editura MJM, 2008.

Soţia lui Ion Sorescu: "Între el şi Marin era o legătură puternică"

"Între soţul meu şi Marin Sorescu au fost doi ani diferenţă şi între ei era o legătură puternică. Amândoi o divinizau pe sora cea mare, Marioara. Nu o lăsau nici la horă să meargă, se ţineau de fusta ei. Făceau năzbâtii ca orice copii, dar erau foarte, foarte buni la şcoală. Marin avea rezultatele cele mai bune, dar soţul meu nu era departe. George Sorescu a fost mentorul lor, a fost omul care le-a ţinut loc de tată", a declarat Natalia Sorescu, soţia dascălului.

"Nu am ajuns la câmp. L-am mai citit încă o dată pe Eminescu"

"Soţul meu şi-a pierdut tatăl când avea 7 luni. Socrul meu, Ştefan Sorescu, a murit din cauza unui apendice. Era un om deosebit. Iubea poezia. Pe front, era vestit pentru poeziile sale, avea şi o voce superbă. De exemplu, povestea o mătuşă că atunci când îl întreba cum mai merg treburile pe la câmp, socrul meu răspundea: "Nu am ajuns. L-am mai citit încă o dată pe Eminescu". Aşa au fost crescuţi fraţii Sorescu. Înainte să se stingă, Ştefan Sorescu a cerut să-l ţină în braţe pe fiu cel mic. Ultimele lui cuvinte au fost: "Să-i spuneţi Ionică", iar noi, toţi din familie Ionică i-am spus. 

Când le-a ars casa, la Bulzeşti...

"Fraţii Sorescu au trecut prin multe, multe greutăţi, dar mereu au găsit puterea să meargă mai departe, iar mama lor, Nicoliţa, i-a crescut atât de frumos. Un moment greu a fost atunci când le-a luat foc casa. Marin avea 11 ani, era la Craiova, la Liceul Fraţii Buzeşti. Când a auzit ce s-a întâmplat, a plecat pe jos spre comuna natală, Bulzeşti. Drumul a fost atât de greu pentru un copil atât de mic, dar Marin nu s-a dat bătut. I-a venit rău şi aproape a leşinat la o poartă. O femeie l-a văzut, şi-a dat seama că nu-i de prin partea locului şi l-a ajutat. Marin Sorescu şi-a continuat drumul pe jos. Dorea să ştie dacă Ionică şi ceilalţi sunt bine", a povestit cumnata poetului.

Când vorbea despre casa părintească, Ion Sorescu avea mereu emoţii. "Curge apa Frăsilei pe aici. E un loc frumos, ce merită văzut, la aproximativ 40 de minute de mers cu maşina de la Craiova, oraş pe care Marin l-a văzut prima dată din car. Se ducea acolo, cu mama, Nicoliţa, să îşi facă poze pentru înscrierea la şcoală. Auzise mama ca se pot face pozele pe un sac de mălai la schimb, povestea fratele cel mic.

Ştefan şi Nicoliţa Sorescu au avut şase copii: Nicolae, Marioara, Alexandrina, George, Marin şi Ion. În viaţă mai sunt acum doar Alexandrina, care trăieşte la Alba Iulia şi profesorul George, mentorul fraţilor Sorescu, poet, prozator, critic şi istoric literar, traducător.