Craiova: Portret/ Gheorghiţa Baban: „Florile sunt viaţa mea“
0Tanti Gheorghiţa este cea mai bătrână florăreasă din Bănie. De 39 de ani vinde flori. Viaţa a încercat-o de multe ori, dar nu s-a dat niciodată bătută.
Pe tanti Gheorghiţa, cea mai bătrână florăreasă din Craiova, am găsit-o la locul de muncă de pe Calea Bucureşti. Femeia ne-a primit cu zâmbetul pe buze şi, binedispusă, a început să vorbească deschis despre meseria de florar. Are o poveste plină de peripeţii. „Părinţii mei m-au căsătorit la vârsta de 15 ani, de atunci a trebuit să mă descurc singură şi să îmi întreţin familia. Cum nu aveam ce sa fac la vremea aceea, m-am apucat de vândut flori. Mama mea nu a avut bani să mă dea la şcoală, am făcut doar patru clase, iar când am plecat la soţul meu mama şi-a luat mâinile de pe mine. Recunosc că la început mi-a fost greu, eram o copiliţă care încerca şi ea să facă ceva. Am dat din coate, am strâns din dinţi şi am mers mai departe. Cu trecerea timpului, a început lumea să mă caute, ajunsesem să fac cele mai frumoase buchete de flori“, povesteşte Gheorghiţa Baban.
Meseria a băgat-o la închisoare
Gheorghiţa Baban mai povesteşte că a făcut de două ori închisoare, în 1981 şi 1984, pentru speculă cu flori. „Ceauşescu era strict şi nu accepta un astfel de comerţ. Cum ne prindeau miliţienii, cum ne şi arestau. Ţin minte că odată aveam o sumă mare la mine şi m-au luat la întrebări de unde am furat bani. Degeaba am încercat eu să le explic că sunt ai mei, că nimeni nu m-a crezut. Înainte de Revoluţie eram urmăriţi la tot pasul. Ne ascundeam prin blocuri cu marfă cu tot să nu fim prinşi, era rău, dar măcar reuşeam să facem ceva. Acum însă toată lumea şi-a deschis butic şi vinde flori, iar unde este concurenţă mare câştigul nu mai este la fel“, a spus cea mai bătrână florăreasă din Craiova.
Nu s-a gândit să părăsească România
Femeia povesteşte că după Revoluţie a vrut să fugă împreună cu soţul şi cu fiul în Italia. Când erau pe drum s-au întors înapoi. Şi-au dat seama că nu pot pleca departe de locurile unde s-au născut, au trăit şi au famile. Nu regretă deloc că nu a făcut pasul. „Când văd la televizor câte nenorociri au loc acolo, îmi vine rău. Mai bine că nu am plecat. Eu sunt fericită în ţara mea, am de toate. Ce îmi trebuie mai mult decât o casă frumoasă şi o familie numeroasă? Când nu o să mai fiu eu, voi lăsa afacerea băiatului meu şi nurorii mele. Ei au învăţat şi tainele meseriei, iar acum fac bani mai mulţi ca mine“, mai spune Gheorghiţa Baban.
Acasă are toate camerele pline cu plante care mai de care mai ieşite din comun. Nu poate sta în casă dacă nu simte miros de flori. „Florile sunt viaţa mea“, încheie cea mai bătrână florăreasă a Craiovei.