Viorel Ilişoi aduce la Constanţa „Cele mai frumoase reportaje“. Întâlnirea cu publicul va avea loc pe 4 mai
0Joi, 4 mai, Viorel Ilişoi vine la Constanţa să-şi lanseze volumul „Cele mai frumoase reportaje“. Întâlnirea cu ziaristul-publicist va avea loc în club „La Taclale“, de pe strada Mircea cel Bătrân, la ora 18.00.
Viorel Ilişoi s-a născut la 13 februarie 1968, la Ringhileşti, judeţul Botoşani. A crescut la Casa de Copii din Truşeşti, pe malurile Jijiei. Debutează ca ziarist în primele zile ale anului 1990 şi scrie, pe rând, la Atitudinea (1990-1991), Timpul (1991-1998), Naţional (1998-2003), Cotidianul (2004-2009) şi Jurnalul Naţional (din octombrie 2009 până în 10 octombrie 2014, când a fost dat afară fără explicaţii); mentor la ziarul „Viaţa liberă” din Galaţi (octombrie 2014 – mai 2015). În prezent, este şomer.
În 1992 devine primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la 3 luni de închisoare, cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoşani”. Faptul este trecut sub tăcere în ţară, dar scandalizează presa internaţională şi aceasta va duce la eliberarea sa după doar 19 zile de închisoare.
În 2011 va începe publicarea în Jurnalul Naţional, în foileton, a romanului „Paişpe”, inspirat din această experienţă (57 de episoade).
Între 1993 şi 1998 publică în revista Timpul, număr de număr, intervuri cu cei mai importanţi oameni de cultură ai vremii. Interviurile, ce surprind transformările din cultura română în vreme de tranziţie, sunt reunite într-un volum şi aşteaptă încă un editor bogat şi îndrăzneţ. Volumul cuprinde şi ancheta literară „Viaţa literară pe Bahlui”, publicată în Timpul în perioada 1997-1998. Tot în acea perioadă se numără, alături de Dan Lungu, Ovidiu Nimigean, Radu Andriescu, printre iniţiatorii grupului literar CLUB 8.
În 2008 iniţiază, pe saitul ziarului Cotidianul, rubrica „Momente şi spiţe”, prima rubrică multimedia (text, foto şi audio-video) cu caracter permanent din presa scrisă.
Din 2009 lucrează la o proiectată carte de reportaje realizate incognito (cerşetor în „Cerşetor pentru o zi”, gunoier în „Oameni şi gunoaie din Bucureşti”, pacient în „Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi”, turist în „Întâmplări gazetăreşti”, zilier în „Gustul amar al mărului românesc”, controlor în „Biletul la control!“).
În 2017 publică volumul „Cele mai frumoase reportaje” (Editura GRI), o antologie prefaţată de Maria Barna, texte de la care autorul are aşteptări orgolioase (să ajungă să fie predate în facultăţile de jurnalism, aşa cum a mărturisit într-un interviu).
Unele reportaje îi sunt preluate în presa internaţională (Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Polonia, Israel, SUA).
Activitatea publicistică neîntreruptă în 27 de ani îi este recompensată, printre altele, cu Premiul Presei Ieşene (1996 şi 1997), Premiul Reporter Numărul Unu, Premiul Fundaţiei Române pentru Jurnalism (1999), Premiul Clubului Român de Presă pentru reportaj-anchetă (2007), Premiul pentru jurnalism ecologic (2009), Premiul pentru cel mai bun text la The Industry Awards (2012), Premiul anual pentru jurnalism acordat de „Curierul literar şi artistic” (2013), Trofeul festivalului de film „Amatorul” (Chişinău, 2014), premiul pentru Jurnalism cultural la Gala „Oamenii TIMPULUI” (2014), „Premianţii fără premii” (Deva, 2017)."