VIDEO Yoko, interpreta popularului anime Neon Genesis Evangelion, cântă pe scena Operei din Constanţa

Yoko Takahashi cântă sâmbătă, 23 martie, la Constanţa, în „Lucia de Lamermoor“, cea mai cunoscută operă tragică a lui Gaetano Donizetti. Alături de cântăreaţă vor evolua încă doi interpreţi japonezi, iar dirijor va fi tot un japonez. Spectacolul este ultimul gratuit oferit de Operă în luna martie.

Spectacolul de sâmbătă, 23 martie, încheie triada dăruită spectactorilor de Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa. „Lucia di Lammermoor“ este ultima reprezentaţie cu intrarea liberă din luna martie, iar solista este o invitată specială din Japonia.

Cântăreaţa de operă Yoko Takahashi este faimoasă pentru interpretarea temei muzicale a popularului serial de animaţie SF (anime) din anii `90, Neon Genesis Evangelion.

De la ora 19 vor urca pe scena Operei soliştii: Yoko Takahashi, Hirofumi Kawano şi Toshiya Yabuuchi din Japonia, Doru Iftene, Laurenţiu Severin, Lucia Mihalache, Bogdan Sandu. Dirijor este Yuta Takahashi – Japonia.

Sfâşietoarea poveste a Luciei aminteşte de altă celebră tragedie Romeo şi Julieta. Lordul Enrico Ashton, duşman de moarte al familiei Ravenswood, reuşise, printr-o serie de fărădelegi, să distrugă aproape toată această familie şi să-i acapareze averea. Situaţia lui era însă critică, deoarece căzuse în dizgraţia reginei. Ca ultimă soluţie, întrevedea căsătoria surorii sale, Lucia, cu lordul Arturo – favorit al curţii, căsătorie pe care o dorea cât mai grabnică.

În timp ce mărturisea aceste gânduri slujitorului său, Enrico este anunţat că în preajma castelului se află ascuns Edgardo di Ravenswood, singurul moştenitor al familiei duşmane rămas în viaţă. Furia şi ura lui răbufnesc şi mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr.

În gradina castelului, Lucia povesteşte credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist şi însângerat al soţiei unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cândva de acesta, din gelozie. Imaginea aceea înfricoşătoare reuşeşte să o alunge din minte doar datorită clipelor de fericire trăite alături de iubitul ei.

Soseşte Edgardo, care o anunţă că va pleca într-o misiune de încredere, ceea ce îl obligă sa amâne căsătoria, păstrând în taină logodna lor. Înainte de a se despărţi, el îi dăruieşte inelul său, simbol al legământului şi credinţei jurate.

După plecarea lui Edgardo, Lucia trăieşte într-o puternică tensiune provocată de grija pentru iubitul de la care nu primeşte nici o veste şi de teama că fratele ei intenţionează să o mărite cu un lord aflat în graţiile reginei.

Într-adevăr, Enrico o cheamă şi-i prezintă această căsătorie ca pe o datorie faţă de onoarea familiei pe care doar ea ar mai putea-o salva. Lucia respinge orice încercare de convingere; ea a jurat credinţă unui om şi o va păstra. Viclean şi pregătit pentru acest refuz, Enrico, care avusese grijă să distrugă toate scrisorile trimise de Edgardo, îi arată surorii sale o scrisoare falsă, anume ticluită, ca din partea logodniculul ei, prin care acesta o dezleagă de jurământul dat, fiindcă el “iubeşte o altă femeie”.

Lovitura, pe cât de neaşteptată, pe atât de grea, răneşte adânc sufletul curat al Luciei. Totuşi, ea refuză şi acum să-şi calce jurământul. Într-o ultimă încercare, Enrico îi spune că respingerea acestei căsătorii va duce la condamnarea lui la moarte. Intervine însă Raimondo, care îi cere să-şi îndeplinească datoria faţă de familie, şi Lucia cedează. Ea este pusă să-i semneze contractul de căsătorie în mijlocul oaspeţilor.

Edgardo, venit pe neaşteptate, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enrico vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieşi, Edgardo aruncă inelul de logodnă în faţa Luciei şi o blestemă. În atmosfera de veselie care domneşte printre oaspeţii invitaţi la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit şi şi-a ucis soţul. Pradă halucinaţiilor, cu ochii rătăciţi, aceasta apare ţinând în mână un pumnal pătat de sânge. Ea retrăieşte cu închipuirea clipele fericite alături de Edgardo, apoi mintea i se tulbură de năluciri ameninţătoare.

În cimitirul unde erau înmormântaţi strămoşii săi, Edgardo a venit să-şi ia adio de la tot ce-l mai lega de viaţă, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Se aud paşi în întuneric; este adusă vestea nebuniei Luciei.

Edgardo vrea să alerge să o vadă, dar este prea târziu: clopotul castelului anunţă moartea nefericitei. Convins acum de credinţa şi dragostea ei, Edgardo adresează o ultimă chemare sufletului nepătat şi, cu o lovitură de pumnal, îşi curmă viaţa.