VIDEO Colindul prizonierilor români din  Siberia: „Sub fereastra amintirii ne-adunăm / Sufletul de altădată-l colindăm“

Unul dintre cele mai impresionante colinde este cel al prizonierilor români închişi în lagărele sovietice. Cântecul, ale cărui versuri au fost scrise de Ştefan Tumurug, poartă amprenta maicilor de la Mânăstirea Diaconeşti.

În lagărele de muncă răspândite pe tot cuprinsul Rusiei sovietice erau închişi  prizonieri de război şi legionari, fie dintre cei paraşutaţi din Vestul Europei, fie condamnaţi sub acuzaţia de duşmani ai comunismului. 

Astfel sunt cunoscute numele lui Nicu Popescu-Vorkuta, care şi-a scris cutremurătoarele mărturii în cartea  „Un legionar dincolo de cercul polar“, mărturiile părintelui Dimitrie Bejan, „Oranki – Amintiri din captivitate“, sau cele ale profesorului Eugen Raţiu, fratele vitreg al lui Horia Sima.

După sfârşitul pedepsei, legionarii care au supravieţuit au fost repatriaţi. La gară, îi aşteptau securiştii pentru a-i aresta sub învinuiri închipuite. Nicu Popescu-Vorkuta, Eugen Raţiu şi mulţi alţii, şi-au început detenţia pe vremea lui Carol al II-lea, au continuat-o în lagărele naziste, apoi în guberniile ruseşti şi, din nou, în temniţele de acasă.

„Sub fereastra amintirii ne-adunăm,

Sufletul de altădată-l colindăm.

Cad nămeţii şi pierim

Fără cruce, fără ţară, velerim!

Trec în caravană magii dorului,

Peste fruntea rece-a luptătorului.

Brazii ard în vatra vechiului cătun,

Noi pornim colindul unui nou Crăciun.

Gândul nostru-n gândul ţării să-mpletim

Flor de gheaţă-ntr-o cunună, velerim!“’

Vă mai recomandăm:

Versurile pentru care Radu Gyr a fost condamnat la moarte. Pedeapsa i-a fost comutată apoi în 25 de ani de muncă silnică

Condamnaţi a doua oară. De ce vrea Institutul „Elie Wiesel“ să şteargă numele a doi eroi: Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr