VIDEO Cine a compus celebrul generic de la „Toate pânzele sus“. Melodiile sale sunt fredonate de generaţii de români
0Serialul televizat „Toate pânzele sus!“, după romanul scris de Radu Tudoran în 1954, regizat de Mircea Mureşan în 1974-1976, ne-a încântat copilăria şi a rămas unul dintre cele mai frumoase producţii cinematografice româneşti. Mare parte din succesul său îl datorează, însă, şi muzicii create de un compozitor român, Radu Şerban, considerat cel mai bun după maestrul muzicii uşoare Ion Vasilescu.
Filmat la Constanţa, Tulcea şi în studiorile de la Bucureşti, serialul „Toate pânzele sus!“, realizat în anul 1974-1976, este o preţioasă amintire a copilăriei.
Aventura de pe mări şi oceane a echipajului de pe goeleta Speranţa spre Ţara de Foc, trecând prin porturi precum Constantinopol, Pireu, Marsilia, Port Said, Montevideo, Buenos Aires, a fost urmărită cu sufletul la gură.
Imaginaţia publicului a fost captivată de jocul actorilor Ion Besoiu (căpitanul Anton Lupan), Ilarion Ciobanu (Gherasim), Jean Constantin (Ismail), Sebastian Papaiani (Ieremia), George Paul Avram (Haralamb), Julieta Szönyi (Adnana), Ion Dichiseanu (Pierre Vaillant), Colea Răutu (Spânul), Cristian Şofron (Mihu) cu tovarăşul său de nădejde, căţulul Lăbuş, şi mulţi alţii.
Genericul serialului este făcut în acelaşi stil marinăresc, de aventură, iar muzica este semnată de compozitorul Radu Şerban, considerat cel mai valoros compozitor român de muzică uşoară după maestrul Ion Vasilescu. Piesele sale sunt ultracunoscute şi fac parte din patrimoniul naţional.
Iată ce scrie reputatul muzicolog Daniela Caraman Fotea despre Radu Şerban: „Întregul discurs muzical scris pentru serialul de televiziune <Toate pânzele sus> a devenit un etalon în gen. Reluarea pe mai multe posturi de televiziune şi în zilele noatre, rating-ul excepţional se datorează şi comentariului muzical. Cheia succesului? Aşa cum spunea Viorel Cosma, absenţa banalităţii creaţiei de consum, maniera atât de personală în care distilează folclorul; sau potrivit expresiei – cât de bine găsite a lui George Sbârcea – lipsa notelor moarte… “.
Radu Şerban s-a născut la 1 decembrie 1927, la Caracal (Olt), în judeţul Romanaţi pe atunci. A studiat la Liceul Ioniţă Asan din Caracal, apoi a urmat Conservatorul din Bucureşti.
A compus melodii pentru solistele cele mai apreciate ale României: Margareta Pâslaru şi Marina Voica („Baladă“), Anda Călugăreanu („Seara“), Pompilia Stoian („Prieten drag“), Mihaela Mihai („Primăvară, primăvară“), muzică de film („Toate pânzele sus“, „Ilustrate cu flori de câmp“, „Păcală“, „Un surâs în plină vară“), de teatru („Groapa“) etc.
Compozitorul Radu Şerban a murit la doar 57 ani, la 6 februarie 1984, la Bucureşti. Casa de Cultură din Caracal îi poartă numele – „Radu Şerban“.
Compozitorul Radu Şerban - creatorul muzicii serialului „Toate pânzele sus“ Sursa electrecord.ro
Despre întreaga personalitate muzicală a lui Radu Şerban, Daniela Caraman Fotea relatează la Radio România Cultural:
„Un nume care se alătură glorios Societăţii Române de Radiodifuziune: RADU ŞERBAN (1 decembrie 1927, Caracal – 6 februarie 1984, Bucureşti). A condus redacţia de muzică uşoară a Radio-ului, timp de trei ani (1955-1958), a fost şi şef al serviciului de creaţie-repertoriu.
Compozitor, orchestrator, pianist, este una dintre personalităţile care au amprentat instituţia. Pe lângă un talent de proporţii, ştiinţa de muzică dobândită în Conservatorul Ciprian Porumbescu de la un Ion Dumitrescu (teorie-armonie), Paul Constantinescu (armonie), Zeno Vancea, Nicolae Buicliu (contrapunct), Theodor Rogalski (orchestraţie), Tiberiu Alexandru (folclor) avea şi cunoştinţe valorificate, mai apoi, într-un portofoliu repertorial care i-a adus consideraţia breslei, a publicului, Radu Şerban fiind considerat unanim (de specialişti) liderul generaţiei de după Ion Vasilescu.
Un nume care se alătură glorios Societăţii Române de Radiodifuziune: RADU ŞERBAN (1 decembrie 1927, Caracal – 6 februarie 1984, Bucureşti). A condus redacţia de muzică uşoară a Radio-ului, timp de trei ani (1955-1958), a fost şi şef al serviciului de creaţie-repertoriu.
Compozitor, orchestrator, pianist, este una dintre personalităţile care au amprentat instituţia. Pe lângă un talent de proporţii, ştiinţa de muzică dobândită în Conservatorul Ciprian Porumbescu de la un Ion Dumitrescu (teorie-armonie), Paul Constantinescu (armonie), Zeno Vancea, Nicolae Buicliu (contrapunct), Theodor Rogalski (orchestraţie), Tiberiu Alexandru (folclor) avea şi cunoştinţe valorificate, mai apoi, într-un portofoliu repertorial care i-a adus consideraţia breslei, a publicului, Radu Şerban fiind considerat unanim (de specialişti) liderul generaţiei de după Ion Vasilescu.
A debutat în 1950 cu melodia „Lină Cătălină“. Intră în Uniunea Compozitorilor la doar 23 de ani, în 1950. A fost membru în Biroul secţiei de muzică uşoară a Uniunii (1964-68), în secretariatul Uniunii, al Comitetului de conducere a Uniunii din 1968.
A abordat genuri muzicale diverse: muzică de scenă, musical, repertoriu coral, film de scurt şi lung metraj, o lucrare didactică asupra principiilor de orchestraţie; desigur, muzică uşoară, nu mult peste o sută de piese, dar cu o densitate expresivă care îi aducea – instantaneu după lansare – atributul şlagărului dar şi, pentru multe opusuri, pe cel de evergreen.
Câteva cifre: 5 partituri pentru spectacole complexe de teatru. „Groapa“, musical, libretul Eugen Barbu a fost un boom în epocă (1960). Ce succes ar avea şi azi, dacă ar mai exista un… Fărâmiţă Lambru! 33 de partituri destinate filmului (Porto franco, Pe litoral mi-a rămas inima, Cerul n-are gratii, Un surâs în plină vară, Păcală ş.a.). Majoritatea lansau un şlagăr (Parfumul străzilor din pelicula Bariera este unul dintre acele evergreen-uri).
Iar întregul discurs muzical scris pentru serialul de televiziune Toate pânzele sus a devenit un etalon în gen. Reluarea pe mai multe posturi de televiziune şi în zilele noatre, rating-ul excepţional se datorează şi comentariului muzical. Cheia succesului? Aşa cum spunea Viorel Cosma, absenţa banalităţii creaţiei de consum, maniera atât de personală în care distilează folclorul; sau potrivit expresiei – cât de bine găsite a lui George Sbârcea – lipsa notelor moarte…
Un fapt remarcabil: în plină expansiune a modei folk, cu priză majoră la public, mai ales cel tânăr, Radu Şerban scrie melodia SEARA, lansată de Anda Călugăreanu, care distanţa creaţia academică de orice meandru al oricărei reprezentări a divertismentului. Era un lied de mare popularitate. Iar Prieten drag, cântată de Pompilia Stoian a intrat în repertoriul multor vedete internaţionle, care au ales-o din caietul de piese propus pentru interpretare la Festivalul Cerbul de aur.
Succesele compozitorului au fost notabile şi peste hotare, în calitate de participant-concurent la Festivalurile de la Rio de Janeiro şi Tokyo (Premiul firmei Sony la Festivalul internaţional al cântecului pentru Iubire absurdă, creaţie interpretativă remarcabilă a Margaretei Pâslaru).
Ca membru în jurii la festivaluri de muzică uşoară a fost solicitat la Helsinki, Belgrad, Bratislava, Sopot; desigur, la Mamaia.
Radu Şerban a avut două pasiuni extra muzicale: jocul de table - acasă la compozitorul Vasile V. Vasilache cu care legase o prietenie strânsă, aveau loc adevărate campionate, la care participa şi Horia Moculescu (chiar şi subsemnata); apoi sculptura. După cea în sunet, cea în lemn, cu o panoplie de scule specifice, absolut de invidiat. Ambele desfăşurte cu aceeaşi discreţie care i-a caracterizat întreaga viaţă şi nu doar existenţa ci şi creaţia, impusă fără drept de apel timpurilor prezente sieşi, dar şi viitorimii. Ea aşteaptă, pe mare merit, noi valorificări…
Creaţie (selectiv): „Frumos eşti Bucureşti“; „Ţii minte?“; „S-a întâmplat într-o gamă“; „Un minut“; „Un trecător“; „Pomul cu vrăbii, „A fost de ajuns o melodie; „Iubire, iubire“; „La un pas de fericire“; „Dacă iubeşti cu-adevărat“; „Două rândunici“; „Uitarea“; „Strada“; „La un cuvânt al tău“; „Şi ploua“; „Băiatul care duce flori“; Această taină să rămână între noi“; „Cu viaţa nu glumi“; „Inimă de artist“; „Primăvară, primăvară“; „Cine vine noaptea târziu“; „Izvor de frumuseţe“; „Ce tânăr eşti“; „Poveste“; „O ramură spre cer“; „Pasăre de apă“; „Cine a găsit tinereţea mea“; „Baladă“ ş.a.“
Pe aceeaşi temă: