Ultima luptă a războinicilor din acest an
0Kureşul, sportul inventat de Gingis-Han pentru a-şi păstra luptătorii în formă, şi-a desemnat campionul la Murfatlar. Departe de mulţimea care sărbătoreşte Ziua Recoltei, 20 de tineri musulmani s-au aşezat la umbra unui cort, direct pe iarbă. Sunt luptătorii de kureş, care aşteaptă să-şi arate măiestria.
Chiar dacă sunt prieteni, acum nu-şi vorbesc. Mai degrabă trag unul la altul cu coada ochilor lor alungiţi, întrebându-se în ce formă o fi adversarul.
Bătrânii din juriu s-au aşezat sub un cort, în aşteptarea luptei. Ca să treacă timpul mai repede, seniorii degustă prăjituri tradiţionale: baclavale şi sarailii. Printre ei, foştii luptători de kureş, deveniţi arbitri, preferă să se delecteze cu seminţe de bostan, pe care le sparg cu poftă.
Arbitru în costum de mătase
Regulile luptelor tătăreşti şi turceşti sunt simple. Poate de aceea sportul s-a păstrat aproape intact şi este încă practicat. Arbitrul este înveşmântat în costum de mătase. El are dreptul să stea pe teren şi o face, pândind cu ochi de uliu, fiecare mişcare a luptătorilor. O pereche, un arbitru. Nimeni nu poate greşi fără să fie observat.
Semnalul îl dau cântăreţii aşezaţi, tot conform tradiţiei, în stânga spectatorilor. Sunt trei şi cântă la instrumente o melodie fără sfârşit, ce sună ca o relatare, făcută pe note, de un crainic iscusit. Instrumentele sunt daula, o tobă şi zurna - un soi de flaut ce produce sunete mai ascuţite. Muzicanţii nu se întrerup o clipă din ritm, ajutaţi fiind, din când în când, de un acordeon.
Încleştarea trupurilor
Competiţia se desfăşoară pe două categorii: 18-21 de ani şi „la liber“, adică cea în care vârsta nu contează. Concurenţii au reguli puţine: să nu-şi ia mâinile de pe brâul adversarului (numit „kuşak“), iar câştigător este declarat cel care-şi trânteşte duşmanul pe spate.
Citiţi în de astăzi ce spun foştii luptători despre kureş şi care erau tehnicile lor secrete!