Torţionarul fără chip. Refic Fizula a fost demascat de IICMER, dar prea târziu
0Refic Telep Fizula, unul dintre cei trei torţionari pentru care Institutul de Investigare a Crimelor şi Memoria Exilului Românesc (IICMER) a depus sesizare penală, este originar din Dobrogea, unde s-ar fi şi stins din viaţă, în urmă cu doi ani. În arhivele statului nu există nicio fotografie de-a sa.
Unul dintre torţionari, Refiz Telep Fizula, provine din Dobrogea, zona transformată de comunişti într-un mare lagăr de exterminare. În coloniile presărate în ambele judeţe - Constanţa şi Tulcea şi-au găsit sfârşitul mii de deţinuţi politici care formau elita României.
De origine turcă, Refic Telep Fizula s-a născut la 20 septembrie 1925, în Agigea. A fost băiat de prăvălie în mica aşezare care avea să fie alipită Canalului Dunăre-Marea Neagră, mormântul deţinuţilor politici. A lucrat ca băiat de prăvălie, argat sau croitor, iar în 1950 a fost recrutat pentru şcoala de ofiţeri politici MAI Oradea.
A fost începutul carierei pentru Fizula, care a ajuns în doar câteva luni locţiitor politic la penitenciarul Târgu Mureş (decembrie 1950). În 1951 a ocupat acelaşi post la penitenciarul Făgăraş (1951), apoi a ajuns şef al biroului Penitenciar în cadrul regiunii MAI Ploieşti (1953). A fost comandant la penitenciarele Buzău (octombrie 1953), Dumbrăveni (noiembrie 1955), la colonia de muncă Tulcea (iunie 1958) şi la penitenciarul Tulcea (martie 1959). După un an a fost trecut în rezervă.
„În perioada în care a condus penitenciarul Făgăraş au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor“, a stabilit IICMER.
La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deţinuţii, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de şefii săi. Zelul său este remarcat în dosarul de cadre pe care l-a studiat istoricul Mihai Burcea, fost cercetător IICMER şi fondator al Miliţiei Spirituale. „Era un ins abuziv şi pe alocuri violent, asta reiese din fişele sale întocmite de Serviciul personal. Ciudat este că nu există nicio fotografie a torţionarului, nici măcar în acest dosar de cadre“, relatează Burcea.
La Făgăraş, Fizula obişnuia să se împrumute de la subalterni şi să nu le mai restituie banii sau să nu-şi plătească utilităţile. Ultimii ani de viaţă i-a trăit la Eforie Nord, într-un apartament comunist. Vecinii spun despre el că a murit acum 2 ani, internat într-un azil la Tulcea. „De la Evidenţa Populaţiei rezulta că încă mai trăieşte“, au arătat reprezentanţii IICMER care au făcut pe numele lui Refic Fizula plângere penală.
„Praf în ochi“
„Mă interesează prea puţin această diversiune cu condamnarea unor Acari Păun. Adevăraţii vinovaţi sunt undeva, mult mai sus. Au rămas puţini, sunt ascunşi şi ţinuţi la secret. Responsabilii sunt Securitatea, CC al PCR, laboratorul crimelor unde se fabricau toate aceste strategii de torturare şi distrugere a celor consideraţi duşmani de clasă. Despre asta nu se vorbeşte. Restul... este praf în ochi“, consideră Paul Andreescu (foto), liderul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Constanţa.
Ce au mai descoperit cercetătorii
Activitatea lui Refic Telep Fizula în cadrul penitenciarului Făgăraş a fost apreciată de către superiori. Pe site-ul IICMER, cercetătorii arată profilul torţionarului.
„La unităţile Târgu Mureş şi Făgăraş (cât a fost locţiitor politic) ofiţerul a reuşit ca printr-o muncă politică susţinută să contribuie din plin la creşterea şi educarea militarilor, asigurând prin aceasta paza şi aplicarea regimului de penitenciar [sublinierea noastră]”.
În condiţiile în care la Făgăraş regimul a fost unul cu veleităţi de exterminare, contribuţia sa la aplicarea lui îl indică drept unul dintre responsabilii pentru abuzurile din închisoare. Tot la Făgăraş, Fizula a reuşit „să îmbine munca profesională cu cea politică, conlucrând în mod principial cu comandantul unităţii”.
Conlucrarea „profesională” a celor doi este reflectată de decesele înregistrate în cetatea-închisoare. În intervalul în care Fizula a asigurat „paza şi aplicarea regimului de penitenciar” (mai puţin de un an), conform documentelor pe care am reuşit să le identificăm, la Făgăraş au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor: TBC osos, TBC renal, hipertrofie cardiacă, hemiplegie membre inferioare, ulcer stomacal, ciroză, uremie etc.
Relevant în acest sens este cazul deţinutului politic Ioan Haiduc. Fost subşef de poliţie în localitatea Turda, acesta a fost arestat la 27 iulie 1948. Conform comisarului-şef Florin Şinca, autor al lucrării „Martirii poliţiei române”, Haiduc ajunsese „cu cangrenă şi infirmitate la piciorul stâng”, iar „infecţia s-a întins şi nu i s-a acordat nicio îngrijire medicală după bătăile încasate aici de la torţionarul Tibor Lazăr. În urma acestora, a murit într-o celulă de la Făgăraş, la 5 februarie 1952”.
Informaţiile oferite de autor sunt confirmate inclusiv de către certificatul de deces care consemnează aortita şi hemiplagia membrelor inferioare drept cauze medicale ale decesului“.
Fişa lui Refic Telep Fizula
Căpitan de penitenciare FIZULA TELEP REFIC (n. 20 sept. 1925, com. Agigea, jud. Constanţa), locţiitor politic la Penitenciarul Târgu Mureş (27 dec. 1950 – 5 oct. 1951); locţiitor politic la Penitenciarul Caransebeş (5 oct. – 31 dec. 1951); locţiitor politic la Penitenciarul Făgăraş Central (31 dec. 1951 – 21 nov. 1952); şef al Biroului Penitenciare din Direcţia regională MAI Ploieşti (21 nov. 1952 – 1 iul. 1953); comandant la Penitenciarul Buzău (1 iul. 1953 – 1 nov. 1955); comandant la Penitenciarul Dumbrăveni (1 nov. 1955 – 1 iun. 1958).
La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deţinuţii, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de către şefii săi.
Comandant la Colonia de muncă Tulcea/formaţiunea 0971 (1 iun. 1958 – 1 mart. 1959). La 1 martie 1959, prin ordinul MAI nr. 01383, formaţiunea 0971 Tulcea a fost desfiinţată şi transformată în secţie pendinte de Penitenciarul Tulcea. În urma acestei reorganizări, căpitanul Fizula a fost numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Tulcea (1 mart. 1959 – 1 mart. 1960).
A fost trecut în rezervă la 1 martie 1960, cu ocazia reducerilor de efective din MAI.
Pe aceeaşi temă: