Românii care învaţă să scrie şi să citească la 30-40 de ani. „I-am dat 5 lei unui băiat să-mi completeze cererea de înscriere la şcoală“
0Nu ştiu să scrie sau să citească, iar pentru completarea unei cereri îi roagă pe ceilalţi să-i ajute. Au avut, însă, curajul să se înscrie la şcoală şi acum încep să înveţe literele şi cifrele.
30 de persoane cu vârste cuprinse între 12 şi 45 de ani din municipiul Constanţa au a doua şansă de a învăţa să scrie şi să citească. Au început cursurile în urmă cu câteva săptămâni, iar elevii vor face într-un an de zile echivalentul a doi ani de şcoală.
„Te simţi al nimănui”
Melec Sadâc are 37 de ani şi este în clasa I. Acum învaţă literele şi descoperă cum se pot forma cu ele cuvintele. Are cinci copii, iar la cursuri este colegă cu unul dintre băieţii ei (12 ani) care din motive medicale nu a putut face şcoala la timp. „Poliţistul de proximitate m-a anunţat că se fac aceste cursuri pentru băiat. Am zis, hai să mă înscriu şi eu, să învăţ câte ceva. Când merg să fac un act, să iau o reţetă, să nu mai merg cu <<vă rog frumos..>> pe la diferite persoane”, spune Melec.
Femeia îşi aminteşte că a făcut, când era mică, primele două clase, apoi părinţii au retras-o de la şcoală, iar ea a uitat cu totul ceea ce învăţase. „Mă simt foarte bine la şcoală. Stau în bancă şi învăţ. Acasă fac temele cu cele două fete care sunt în clasa I. Mă uit la ele ce scriu şi fac ca ele, mă iau după ele”, mai spune eleva de 37 de ani.
Viaţa unui analfabet ajuns la maturitate este foarte grea, ne asigură Melec (foto dreapta). De fiecare dată când trebuie să completeze un formular este nevoită să-i roage pe cei din jur să o ajute. „Sunt unii care te ajută, alţii care spun că se grăbesc. Şi pentru întreţinere, rugam vecinii să-mi spună cât aveam de plată. Acum, cât de cât, am învăţat deja să-mi scriu numele. Este foarte greu să n-ai şcoală. Te simţi al nimănui când eşti pe stradă sau mergi să faci un act. Te uiţi în stânga sau dreapta şi cauţi ajutor”, mai spune femeia care speră să poată face cursuri până la nivelul clasei a 8-a.
„I-am dat 5 lei la un băiat să-mi completeze cererea”
În aceeaşi clasă am întâlnit-o şi pe Nermin (34 de ani), mamă a două fete de 11 şi 9 ani. Spune că fata cea mică este „profesionistă” la şcoală, în carnet având doar calificativul „Forte bine”.
Şi ea a fost obligată să abandoneze şcoala când era în clasa a doua. Părinţii s-au despărţit, iar Nermin a fost nevoită să aibă grijă de sora ei mai mică, ambele fete rămânând în custodia tatălui.
„Pentru mine este foarte greu când trebuie să merg la administraţia financiară sau să completez o cerere pentru alocaţia copiilor. Mă rog de lume să mă ajute. I-am dat 5 lei unui băiat să-mi completeze cererea. Mă uitam la el, iar el se uita la mine. <<De ce vă uitaţi?>> <<Vreau şi eu să văd cum scrieţi>>”, povesteşte femeia dialogul cu cel pe care l-a plătit pentru a scrie în locul ei.
Nermin (foto dreapta) munceşte ca femeie de serviciu într-un complex comercial din Constanţa, iar după-amiaza face tot posibilul să vină la şcoală pentru a învăţa să scrie şi să citească. Ajunge chiar şi cu o oră înainte de începerea cursurilor. Pentru a putea reţine informaţiile şi-a luat chiar şi pastile „de memorie”. „Am dat 40 de lei pe ele că să mă ajute să învăţ mai bine. Măcar să învăţ să-mi scriu numele”.
Semnătura femeii este o mâzgălitură care nu se repetă niciodată, iar banii îi numără făcând grămezi de câte 5. „Cu cifrele mă descurc mai uşor. Banii îi ştiu. Facem banii grămăjoare şi aşa îi numărăm. Punem câte cinci. Nici soţul nu ştie carte, dar el nu vrea să înveţe”, povesteşte Nermin.
Dincolo de a ştii să scrie şi să citească, Nermin speră ca fetele ei să înveţe bine, să aibă o altă şansă în viaţă decât a avut ea. „Să nu ajungă ca mine să spele toalete. Să înveţe să aibă un serviciu la care să stea la un birou, nu ca mine”, adaugă femeia.
Elevi ambiţioşi la 40 de ani
Şi pentru dascăli este o provocare să muncească cu elevi de 30-40 de ani, unii fiind mai în vârstă decât ei. Directorul Liceului Teoretic „Decebal”, Liliana Svinarciuc, spune că aceste cursuri reprezintă o altă experienţă pentru cadrele didactice. „Iniţial nu-ţi vine să crezi că există oameni care la vârsta de 40 de ani nu ştiu să scrie sau să citească. Ei sunt ambiţioşi, sunt foarte motivaţi şi atunci treaba devine mai uşoară şi pentru noi ca profesori”, afirmă directorul.
Alfabetizarea acestor oameni, care fac parte din categorii sociale aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială, face parte dintr-un proiect cu finanţare europeană derulat de către primăria municipiului Constanţa: „Măsuri integrate pentru o viaţă mai bună“.
Obiectivul general al proiectului, în valoare de aproximativ 12 milioane de lei, îl reprezintă reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială, prin sprijinirea integrării socio-economice a 600 de persoane din comunitatea marginalizată rezidentă în zona de intervenţie ce înglobează şi campusul social „Henri Coandă“. Modul în care acest campus a fost realizat în perioada fostului primar al Constanţei, Radu Mazăre, face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul instanţelor.
Pe aceeaşi temă: