Preotul Serghei Oancea, închis la Canal: „În noaptea de Înviere m-au bătut până m-au lăsat într-o baltă de sânge. Auzeam clopotele de la slujbă“
0Ce n-a făcut stăpânirea otomană sub care a stat Dobrogea aproape 500 ani a reuşit regimul comunist. A prigonit preoţii mai ceva ca pe primii creştini, smulgându-i din sânul comunităţilor unde păstrau vie lumina ortodoxismului.
Destinaţia unui preot din Dobrogea era sigură: Canalul, lagărul de concentrare şi de exterminare unde a murit floarea intelectualităţii româneşti.
Într-un interviu acordat preotului Eugen Tănăsescu, blogger Adevărul, părintele Serghei Oancea a rememorat cum a fost viaţa lui de deţinut la Canal. Dar, spune el, nu a suferit nimic pe lângă ce a suferit Mântuitorul.
Părintele Serghei Oancea s-a născut la 27 iunie 1926, în comuna Crucea, jud Constanţa. A fost arestat în 1949 şi a făcut 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru că a luat atitudine contra regimului. A trecut prin lagărele de muncă de la Poarta-Albă, Peninsulă (Valea Neagră) şi Galeşul.
„În 1949 eram student, anul I la Teologie. A trimis o scrisoare adresată lui Gheorghe Gheorghiu-Deja prin care reclama condiţiile de la unitatea unde fuseseră trimişi cu forţa toţi „fiii de chiaburi“, la muncă. „Mi-au pus cătuşele şi m-au adus pe jos, mergând pe lângă maşina lor, vreo 10 km, de la Băneasa până la Judecătorie, în Piaţa Naţiunilor Unite. Pentru că erau foarte multe procese, mi-au amânat judecata şi m-au ţinut arestat pe la Văcăreşti şi Jilava vreo două luni“, relatează părintele Oancea.
La proces, completul de judecată era format dintr-un preşedinte şi oameni luaţi de pe la ţară sau muncitori. L-au întrebat cine l-a sfătuit să pun la cale instigarea din scrisoare. „Le-am spus că am făcut-o din proprie iniţiativă. «Eşti bun de condamnat la moarte», mi-au răspuns“, spune Oancea.
Un procuror a intervenit: „Băiatul ăsta se poate repara. E tânăr. Nu sunteţi de acord să-i reducem pedeapsa?“ A primit 2 ani de închisoare şi 5.000 lei amendă pentru instigare publică. Aşa s-a trezit la Poarta Albă.
Pe şantier nu ne dădea nici apă, nici mâncare, iar la închisoare mâncarea era rea. Apă nu prea beam, nici vara nici iarna, că nici nu simţeam nevoia. Nici transpiraţie aproape că nu mai aveam. O singură dată am mâncat şi eu mazăre. Iarna era foarte greu. Ziua te mai încălzeai la muncă, dar noaptea tremuram de nu mai puteam. Mantaua era subţire, iar patul era din stinghii goale şi doar o pătură. Credinţa aproape mi-o pierdusem. De atâta oboseală, aproape nu mai ştiam nimic de Dumnezeu. Mă mai închinam seara sau dimineaţa pe sub pătură, sau pe ascuns, pe drum, că era ordin că este interzis să îţi arăţi credinţa. Dacă te vedeau că te rogi sau te închini, spuneau că nu eşti destul de obosit şi te băteau sau te puneau la munci suplimentare.
A fost transferat apoi la Peninsulă (Valea Neagră). „Într-o noapte m-au sculat, m-au dus într-o cameră şi m-au acuzat că mă uit după avioane şi aştept să vină americanii. Asta pentru că îmi plăcea să stau noaptea şi să mă uit la stele. Apoi m-au bătut până am ajuns plin de sânge şi am căzut. Îmi aduc aminte că auzeam nişte clopote din sat, băteau pentru slujba de Înviere şi eu mă gândeam că stau bătut. Dimineaţă, m-au dus la muncă, aşa bătut cum eram. Apoi au cerut de acasă o caracterizare despre mine şi un vecin, invidios pe mine, care ajunsese primar, a spus că sunt periculos, aşa că mi-au prelungit închisoarea cu încă un an şi jumătate“, povesteşte preotul.
Încărcau pământ la vagoane, aruncând pământul în vagon de la 3 metri adâncime. Norma era de nouă metri cubi de pământ pe zi. „Unul dintre deţinuţi a vrut să evadeze şi a fost prins. L-au răstignit pe un stâlp, ca pe Hristos, au adunat toţi deţinuţii şi ne-au ameninţat: «Uite-aşa o să păţiţi toţi», după care au tras rafale de mitralieră în el până l-au făcut praf, ca să fie exemplu“.
Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la mănăstirea Sfânta Maria din Techighiol, a fost de asemenea deţinut în temniţele comuniste. În total, Papacioc a fost închis în lagăre timp de 14 ani. Un amplu material despre viaţa părintelui Arsenie Papacioc, numit apostolul sau patriarhul Dobrogei, citiţi în ediţia specială de Paşti a ziarului Adevărul, care apare vineri, 18 aprilie.
Vă mai recomandăm
Ororile Canalului: „L-au răstignit pe un stâlp, ca pe Hristos, şi l-au mitraliat“
Straja de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, vestigiu al comunismului
FOTO Canalul Dunăre – Marea Neagră, în cifre. Statistica neagră, albită de realizările comunismului
FOTO Femeile, victime şi călăi în lagărul de muncă forţată de la Canal
FOTO VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei