Preoţii atrag atenţia: botezul în post se face cu masă de post
0Ortodocşii au intrat de luni, 12 iunie, în postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Acesta are o durată variabilă şi începe în fiecare an după prima Duminică de la Rusalii (Duminica tuturor sfinţilor). Botezul se face în această perioadă doar cu masă de post.
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este instituit de Biserică în cinstea celor doi mari apostoli ai creştinătăţii, care obişnuiau să postească înainte de o acţiune mai importantă. Totodată, prin acest post, creştinii cinstesc şi darurile Duhului Sfânt, care se împărtăşesc celor credincioşi, prin sfinţenie.
Despre acest post se găsesc dovezi documentare în Constituţiile Apostolice, la Sfântul Atanasie cel Mare şi la împăratul Leon cel Mare, care numea acest post ca fiind „Postul de vară“ sau „al Cincizecimii“. El este socotit mai uşor decât celelalte posturi de peste an deoarece Biserica a rânduit dezlegare la peşte în fiecare sâmbătă şi duminică, precum şi la sărbătoarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, de pe 22 iunie.
Ca urmare a confuziei existente pe alocuri în privinţa săvârşirii Tainei Botezului în perioada postului, Arhiepiscopia Tomisului reaminteşte rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe referitoare la acest subiect.
„Postul, ca mijloc de întărire spirituală a celui credincios, se desfăşoară după anumite reguli ascetice, care presupun îndepărtarea temporară de la bucurii şi plăceri ale vieţii, îngăduite de Dumnezeu, în scopul dobândirii discernământului şi înfrânării necesare progresului spiritual al omului. Astfel, printre acestea segăseşte şi regula opririi de la petreceri, ca unele care, prin plăcerea diverselor preparate culinare şi veselia muzicii şi a dansului, contrastează cu atitudinea ascetică a postului.
La rândul lor, slujbele bisericeşti ale Sfintelor Taine (cum sunt Botezul şi Cununia) sunt mijloace duhovniceşti prin care omul primeşte binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu, în momente importante ale vieţii sale. Cum însă bucuria ocazionată de aceste slujbe se manifestă şi prin participarea credincioşilor la agape care au caracter de petrecere, Biserica a rânduit ca, în perioada postului, aceste slujbe să urmeze anumite reguli care să nu pună în contradicţie rânduiala ascetică a postului cu strălucirea şi bucuria duhovnicească evenimentului respectiv.
Astfel, în privinţa Cununiei, Biserica a rânduit să nu fie săvârşită în post (Canonul 52 al Sinodului din Laodiceea), deoarece bucuria firească a întemeierii unei familii, manifestată şi prin agapa de după slujbă, contrastează puternic cu caracterul ascetic al postului. Doar în cazuri deosebite, episcopul locului poate acorda dispensă cu privire la săvârşirea slujbei în sine, dar cu condiţia ca după slujbă să nu se facă petrecere, spre a se păstra rânduiala postului“, arată teologii de la Arhiepiscopia Tomisului.
Preoţii spun că în privinţa Botezului există două canoane specifice. Primul stabileşte că Botezul nu se săvârşeşte în timpul Postului Mare, exceptând situaţii urgente, după cum spune textul: „fără numai de a fi nevoie; atunci se poate boteza chiar şi în Săptămâna Mare” (Canon 156, Pravila de la Târgovişte, 1665). Al doilea canonstabileşte că Botezul, fiind uşa de intrare în creştinism, nu se poate opri nici în timpul postului, dar se face cu respectarea rânduielii postirii (Canonul IX, 25 al Sf. Simeon al Tesalonicului).
„Prin urmare, în timpul posturilor, slujba Botezului se poate oficia, cu condiţia respectării rânduielii ascetice a postirii. O eventuală organizare, după slujbă, a unei agape, trebuie să respecte rânduiala mesei de post, fără a îmbrăca aspectul unei petreceri vesele, cu muzică ce contravine atmosferei duhovniceşti a postului şi preparate culinare ce desfată plăcerile trupului.
Este esenţial ca intrarea în creştinism a unui prunc să se facă prin respectarea rânduielilor creştine, care, în esenţa lor, constituie un ansamblu de valori educaţionale pentru desăvârşirea spiritului. Aşa cum ştim, rolul părinţilor este decisiv în educarea copiilor. O educaţie bună va înnobila spiritual familia, în vreme ce carenţele educaţionale ale părinţilor pot genera pagube majore în viaţa copiilor.
Scriptura atrage atenţia în două locuri asupra acestui risc educaţional. Mai întâi cartea Ieşirea, cap. 34, v.7 scrie că Dumnezeu <pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam!>. Apoi, cartea Ieremia, cap. 31, v.29 relatează despre carenţele educaţionale astfel <Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii>.
În concluzie, nu se cuvine intrarea cuiva în creştinism, pentru a deveni trăitor în Hristos, fără a respecta principiile educaţionale ale acestuia“, consideră oamenii Bisericii.
Pe aceeaşi temă: