Mărturia care l-a costat libertatea pe un ofiţer din Divizia „Tudor Vladimirescu“: „Ruşii ne jefuiesc mai rău ca turcii. Parcă-i mai bună o bombă atomică“
0Un colonel român care s-a întors din Al Doilea Război Mondial înrolat în Divizia „Tudor Vladimirescu“ s-a răzvrătit asupra regimului comunist, fapt care l-a costat libertatea.
Aurel Ardeleanu s-a născut la 18 mai 1913, în comuna Buteni, judeţul Arad. A participat la războiul împotriva Uniunii Sovietice încă de la început, având gradul de sublocotenent în rezervă în cadrul Regimentului 93 Infanterie. În 1942 a căzut prizonier, iar în lagăr a participat ca delegat la conferinţa prizonierilor români pentru înfiinţarea Diviziei „Tudor Vladimirescu”, în care s-au înscris 15% din totalul ofiţerilor căzuţi prizonieri şi 90% dintre soldaţi.
Întors din prizonieratul în Uniunea Sovietică împreună cu Divizia „Tudor Vladimirescu”, a participat la războiul împotriva Germaniei, ajungând până în Cehoslovacia. După întoarcerea din război a fost primit în partid şi avansat apoi până la gradul de colonel, ocupând totodată mai multe funcţii în aparatul politic. Una din aceste funcţii a fost cea de procuror-acuzator în procesele intentate lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi Vasile Luca, scriu Alina Ilinca şi Marius Bejenaru în „Dezbateri filosofice şi juridice în arestul Securităţii. Colonelul Aurel Ardeleanu şi avatarurile regimului comunist din România“, documentar publicat în Caietele CNSAS.
Pentru rolul jucat în aceste procese a fost răsplătit prin numirea, în 1955, în funcţia de şef al Facultăţii de Arme din cadrul Academiei Militare Generale. La scurt timp însă şi-a dat seama despre faptul că ocupaţia sovietică înseamnă doar teroare pentru România. Aşa cum raporta agentul „Val”, la 9 septembrie 1958, Ardeleanu s-a arătat complet demoralizat de concepţiile comuniste. În privinţa lui Ardeleanu, Securitatea aflase, încă din 20 noiembrie 1956, despre tendinţele acestuia „de calomniere a relaţiilor de tip nou ce s-au statornicit între ţările socialiste şi mai ales de calomniere şi de aţâţare împotriva URSS”, dintr-o notă informativă semnată de maiorul Mircea Ioanid, căpitanul Gheorghe Smarandache, profesor de filozofie şi respectiv lector în cadrul academiei şi un anume locotenent-major Giurea, informaţii publicate în studiul CNSAS. „Colonelul Ardeleanu afirma că «ruşii ne jefuiesc mai rău ca turcii», în sensul că schimburile comerciale dintre România şi URSS sunt pe baza unei crunte inegalităţi; de asemenea, el spunea că ruşii se amestecă în treburile ţărilor de democraţie populară, pe care le conduc aşa cum vor. Recentele evenimente din Ungaria şi Polonia se datorează Moscovei. Dacă Moscova are să înceteze cu amestecul, lucrurile se vor linişti, altfel nu există vreun fel de şansă” – se preciza în nota informativă.
La 17 octombrie 1958, scriu Alina Ilinca şi Marius Bejenaru, Aurel Ardeleanu a fost arestat. Iată cum a fost descrisă arestarea sa într-o notă a sursei „Voichiţa”, din 29 noiembrie 1958, pe baza relatării soţiei sale, Maria Ardeleanu: „A arătat că la orele 11½ noaptea a venit un lt. col. mic şi grăsuţ însoţit de zece gealaţi, au forţat uşa şi au răvăşit toată casa. A relatat că Aurel a fost calm şi mândru şi că ea, de asemenea, a reuşit să se stăpânească şi că i-a dat nişte cămăşi necălcate. La plecare, Aurel i-a spus să nu plece din casă, să aibă grijă de copii, că el se va întoarce”. La percheziţia realizată la domiciliul său în momentul arestării a fost găsit un exemplar din manuscrisul romanului Gulliver în Ţara Minciunilor, scris de Ion Eremia, şi „o nouă formă de regim politic” la care lucra de mai mult timp, inspirată de scrierile lui Platon, precum şi un material intitulat Unele observaţii în legătură cu funcţia represivă a statului.
Prin Sentinţa nr. 198/27 octombrie 1959, Aurel Ardeleanu a fost condamnat la 14 ani temniţă grea pentru „complicitate la crima de trădare de patrie” şi la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale prin agitaţie”, urmând să execute pedeapsa cea mai grea. După ce o perioadă a fost deţinut în penitenciarul Jilava, la 13 octombrie 1960, Ardeleanu a fost „ridicat pentru cercetări” şi depus din nou în arestul Securităţii”, pentru a da unele declaraţii despre cadrele militare cu care avusese contacte şi la care nu se referise în ancheta penală. La 12 decembrie 1960, sosea la penitenciarul Râmnicu Sărat pentru ispăşirea restului pedepsei. Conform datelor din dosarul său de penitenciar, la 13 octombrie 1960, a fost „transferat pentru executarea pedepsei” la Aiud”.
Pe tot parcursul detenţiei, firea sa de fost militar s-a răzvrătit în permanenţă faţă de constrângerile la care regimul de penitenciar îl obliga. A fost eliberat ca urmare a prevederilor Decretului Consiliului de Stat nr. 411 din 24 iulie 1964. La 8 august 1964, Aurel Ardeleanu părăsea închisoarea Aiud, după ce se angajase să nu divulge nimic din cele văzute şi auzite în legătură cu locurile de deţinere pe unde trecuse.
În 1969, Procuratura Generală a RSR a respins ca neîntemeiată cererea lui Ardeleanu privind revizuirea procesului şi a condamnării juridice pe care a suferit-o 60. Prin Sentinţa nr. 397/10 decembrie 1970 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti i s-a acordat reabilitarea juridică, iar prin Decretul Consiliului de Stat nr. 331/19 septembrie 1977 condamnarea sa a fost amnistiată. Aurel Ardeleanu a decedat la 2 aprilie 1986, la Bucureşti.
Vă mai recomandăm: