Mangalia de altădată, în imagini rare. Numele mai puţin cunoscut sub care a renăscut cetatea pe jumătate scufundată în Marea Neagră
0Mangalia este una dintre cele mai vechi aşezări ale ţării, dovezi ale existenţei sale fiind evocate încă din secolul I înainte de Hristos. Este singurul oraş din ţară care are în administrare 7 staţiuni (Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia) de interes naţional.
Ca importanţă administrativă locală, Mangalia este al doilea municipiu al judeţului Constanţa, după reşedinţa de judeţ, având 40.000 locuitori.
Mangalia a fost o puternică aşezare încă de la întemeiere. Colonia grecească era un port cu monedă proprie, fiind punct-cheie în comerţul de grâne de la Marea Neagră. Colonia aparţinea de cetatea grecească Heraclea Pontica (azi Ereğli din Turcia). Vechea denumire a Mangaliei este arhicunoscută - Callatis, însă mai puţin ştiut este numele pe care l-a purtat colonia până a devenit Mangalia de astăzi. Istoricii locului consemnează că localitatea este menţionată sub numele de Pangalla sau Pancalia, de genovezii din secolul al XIII-lea. Numele de Mangalia apare prima dată în anul 1593.
„Numele vechiului oraş s-a pierdut odată cu ultimele clipiri de viaţă ale cetăţii, fără să fie transmis aşezării de mai târziu, pe care o cunoaştem acum sub numele de Mangalia. Primele menţiuni despre o nouă denumire apar abia în secolul al XIII-lea, într-o hartă din Pisa, unde numele anticei cetăţi este înlocuit cu acela de Pangalia.
Două secole mai târziu, călătorul francez Jean Wavrin vorbeşte de un port la Panguala, aflat pe locul coloniei callatiene. Numele de Mangalia este folosit pentru prima dată la sfârşitul secolului al XVI-lea de către raguzanul Paolo Giorgi (de pe coasta croată a Adriaticii – n.r). Călătorul turc Evlia Celebi, care a vizitat Dobrogea pe la jumătatea secolului al XVII-lea, vorbeşte despre Mangalia ca de unul din cele mai mari porturi din Dobrogea. De aici înainte numele de Mangalia s-a păstrat, până astăzi“, explică specialiştii Muzeului de Arheologie Callatis din Mangalia.
Cercetătorii arhivelor arată că denumirea Mangalia indică originea tătărească a onomasticii, precum şi istoricul zbuciumat al aşezării. „Asemănarea cu denumiri tătăreşti din Bugeac (Coştangalia, Şamangalia, Gioltaigalia) şi prezenţa, de multe veacuri, a unei importante comunităţi de tătari în oraş, atestă originea tătărească a denumirii. Portul şi jumătate din oraşul din Antichitate sunt acum submerse.
Dispărută, reclădită parţial şi apoi iar distrusă, Mangalia renaşte odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. Devine un port modern (al doilea port maritim după Constanţa) cu vreo 3000 de locuitori permanenţi în anul 1938, dar care devin peste 10.000 vara, oraşul crescând rapid mulţumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulţi kilometri între capurile Schitu şi Baglaru (azi Aurora).
Mangalia a fost portul de ataş al primului submarin românesc Delfinul. După Al Doilea Război Mondial devine zonă militară de frontieră, iar turismul este deschis populaţiei abia în 1954“, amintesc edilii Mangaliei.
În anii `60, oraşul capătă statutul de important centru turistic. Între pădurea Comorova şi mare au fost amenajate staţiunile turistice Jupiter, Olimp, Neptun, Saturn, Venus şi Aurora. Pentru a transforma Mangalia într-o destinaţie turistică balneară, târgul pitoresc dobrogean trece prin sistematizarea comunistă, care i-a dat înfăţişarea de astăzi. O plimbare prin Mangalia dezvăluie însă destule vestigii ale trecutului său, încă din cele mai vechi timpuri.
Ce poţi vedea la Mangalia
Dintre obiectivele turistice ale zonei se remarcă Incinta romano-bizantină, situată în centrul vechi al oraşului, şi Basilica siriană, situată în aceeaşi incintă, pe acropola cetăţii; Mormântul cu papirus, unic în românia, aflat la Muzeul de Arheologie Callatis; Geamia Esma Han Sultan, cel mai vechi edificiu, datând de la 1590; Mormântul Princiar – Movila Documaci, un complex funerar format dintr-un mormânt de mari dimensiuni, care se presupune că a fost locuit; Peştera Movile, descoperită în 1986 într-un puţ minier, fiind unică în lume prin ecosistemul conservat perfect ca într-o capsulă a timpului; Peştera Limanu, despre care se crede că este un tunel ce ajunge până în Bulgaria.
Vă mai recomandăm