Manevra care punea cruce destinului. Avorturile ilegale, coşmarul româncelor în comunism
0Prigoana comunistă a secerat multe vieţi de femei tinere, care doreau să aibă control asupra propriei vieţi. Cea mai mare sperietoare era să rămâi însărcinată. În perioada când contraceptivele erau interzise, iar mijloacele de igienă intimă, mai ales feminină, lipseau cu desăvârşire, o sarcină nedorită era un chin.
Letiţia s-a stins din viaţă la numai 22 ani. Se pregătea de nuntă, dar întâmplarea făcuse să rămână însărcinată. I-a fost ruşine de cei care ar fi judecat-o pentru că este mireasă cu burta la gură. Sarcina ar fi putut fi mascată, puteau invoca o naştere prematură, dar ce te făceai cu numărătoarea celor mai puţin de 9-8-7 luni scurse de la nuntă?
Părinţii erau bine situaţi şi aveau relaţii să o scape de complicaţii. Femeile din „lumea bună“ avortau în condiţii igienice, supravegheate, chiar în spitale, internate sub diferite diagnostice acceptate de legea comunistă ca permiţând întreruperea de sarcină: probleme psihice, pericol de moarte la naştere etc.
Însă Letiţia n-a vrut să apeleze la familie şi a ţinut secretul. Numai sora ei a ştiut şi bineînţeles iubitul. Prin nişte prietene a găsit o femeie care ar fi putut rezolva „problema“. Moaşa fără patalama era experimentată, cu toată trusa de chiuretaj la îndemână. Fata a acceptat cu inima strânsă. Intervenţia n-a mers însă bine. Părinţii au aflat de la viitorul ginere ce s-a întâmplat.
Letiţia a sângerat abundent, hemoragia n-a mai putut fi oprită, iar fata s-a stins pe „masa de operaţie“ improvizată. A fost înmormântată cu jale mare, în rochia de mireasă.
Smaranda avea 26 ani când a murit. A lăsat în urmă un băieţel de 3 ani, soţul care nu s-a mai recăsătorit şi pe părinţii care nu au mai ieşit toată viaţa din doliu. Singura ei vină – a vrut să scape de o sarcină nedorită. A apelat la o moaşă-vraci, care le ştia pe toate şi le făcea pe toate. Dar şi acesteia îi era frică să facă întreruperi de sarcină fără o recomandare sigură a pacientei din partea altui cunoscut de încredere. Pentru că dacă se afla cu ce te ocupai, înfundai puşcăria.
Tânăra şi-a pregătit bocceluţa şi a mers acasă la moaşă. Totul se făcea în cel mai mare secret. Acolo, în casa femeii necunoscute, Smaranda a fost supusă chiuretajului. Făcut cu ustensile rudimentare, fără tratament contra infecţiilor, avortul i-a provocat septicemia. A murit câteva zile mai târziu, la spital.
Medicii n-au mai putut face nimic şi oricum aveau interdicţie să îngrijească pacientele venite cu întreruperi de sarcină. Securiştii se ocupau de ele, iar tratamentul salvator nu le era aplicat până când femeile nu spuneau cine le-a făcut procedura ilegală.
Securiştii au făcut presiuni asupra familiei Smarandei să le dezvăluie cine anume a provocat avortul. Însă familia a refuzat să toarne moaşa care le omorâse fiinţa dragă. Ce rost mai avea să sufere şi ea, aruncată în închisoare?
Alte moaşe n-au avut norocul ei. Ecaterina şi-a pierdut pâinea din cauza asta şi a stat 6 ani după gratii. Tot statutul ei, de asistentă la Ginecologie respectată şi căutată, a fost pierdut. Acum era doar o puşcăriaşă de care se ferea şi se ruşina toată lumea. La fel a păţit şi Aneta, moaşă de ţară. Mâna lungă a Securităţii a azvârlit-o cu brutalitate în puşcăria de la Poarta Albă. A ieşit, iar reabilitarea a venit târziu. Stigmatul de puşcăriaşă a rămas însă.
„Mi s-a întâmplat prin anii `80 să ajut o colegă. Era disperată că fiica ei... Am stat pe la uşile doctorilor, toţi ne-au gonit, nici n-au vrut să audă: «Vreţi să înfundăm cu toţii puşcăria?». Am găsit până la urmă un medic pensionar care a acceptat să facă avortul. A ieşit totul bine, fata a terminat facultatea, s-a căsătorit şi apoi a avut copii. Ne-am ţinut cu toţii gura, am avut mare noroc că nimeni n-a prins de ştire“, povesteşte Ioana.
Uneori, chiuretajele erau făcute de studenţi la Medicină, care se încumetau la astfel de proceduri, deşi abia cunoşteau ABC-ul meseriei. În Constanţa, un actual reputat ginecolog are pe conştiinţă mutilarea unei tinere în facultate. Ea n-a mai putut avea niciodată copii.