Legătura dintre boală şi păcat, potrivit preceptelor creştine. De ce-ar îngădui Dumnezeu suferinţele copiilor
0Una dintre temele des întâlnite în Biblie este suferinţa provocată de diferite boli. Cartea Sfântă spune că Iisus Hristos a făcut multe minuni, vindecând oameni care veneau la El cu diferite maladii. Teologii explică în ce constă legătura dintre suferinţă şi păcatul săvârşit de om.
În limbajul popular se spune că sănătatea este cel mai de preţ dar pe care omul îl poate primi. Însă, nu de puţine ori, omul se îmbolnăveşte, iar suferinţa lui este resimţită şi de cei din jurul său. Legătura dintre faptele omului şi boala acestuia este o temă des întâlnită în discursurile sau scrierile teologilor.
Chiar şi Biblia cuprinde numeroase referiri la sănătate, boală, păcat, vindecare, Iisus Hristos fiind considerat „vindecătorul bolilor trupeşti şi sufleteşti”. Biserica a programat în cursul unui an 4 mari posturi care au şi rolul de a ne vindeca sufletul şi trupul de diferite suferinţe.
„Sănătatea constituie procesul în care toate aspectele din viaţa unei persoane lucrează laolaltă, într-un mod integrat. Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul de muncă, educaţia şi convingerile inter-relaţionează. Modul lor concret de a se împleti contribuie la îmbogăţirea vieţii unui om, determinând caracterul de unicitate al persoanei, cât şi sănătatea ei”, spune părintele Mihail Daniliuc, citat de Doxologia.
Teologii susţin că înainte ca Adam şi Eva să păcătuiască, boala era o necunoscută pentru om. Creat de Dumnezeu, omul nu cunoştea suferinţa, însă, prin alegerea lui aceasta a devenit o parte din viaţa cotidiană. Boala de multe ori îl ajunge chiar şi pe omul despre care am putea spune că este drept, că trăieşte în armonie cu legile divine.
„Vom constata, uneori chiar surprinzător, că pe mulţi dintre cei cinstiţi de Dumnezeu cu darul sfinţeniei bolile trupeşti nu i-au ocolit; aceasta înseamnă că sănătatea sufletului nu implică fără echivoc sănătatea trupului. Boala serveşte progresului spiritual al omului, dar şi ca exemplu de vieţuire creştină pentru cei încă neajunşi la o treaptă duhovnicească asemănătoare. Exemplul lui Iov, care sporeşte duhovniceşte prin boală, este cel mai grăitor în acest sens”, adaugă părintele Mihail.
Medicul Pavel Chirilă, cel care a pus bazele conceptului de medicină creştină în România, susţine că „o parte dintre boli sunt consecinţa păcatului. Cu cat am studiat mai mult conceptul de medicină creştină am ajuns la concluzia că tot mai puţine cazuri de boală sunt consecinţa păcatului. Noul Testament descoperă sensul pedagogic al bolii, nu punitiv”.
Medicul accentuează ideea înţelegerii suferinţei, a înţelegerii rostului bolii, iar acest lucru este mai uşor pentru omul credincios. „Un om necredincios îşi duce mult mai greu suferinţa pentru că el nu o înţelege, el nu înţelege semnificaţia suferinţei. În timp ce un om sfânt îşi duce mult mai uşor suferinţa chiar când suferinţa asta i-a venit lui pe nedrept”.
În cazul unui deznodământ dureros într-o familie, medicul le reaminteşte de cuvintele părintelui Arsenie că Dumnezeu îl ia pe fiecare on la El atunci când şansele lui de mântuire sunt maxime.
Părintele profesor Constantin Coman, explică şi cazurile în care copii se îmbolnăvesc şi suferă. „Teologic vorbind, suferinţa şi boala sunt urmări ale păcatului. De ce suferă copiii care nu au păcat? Pentru că sunt născuţi în păcate, cum spune proorocul David, neînţelegându-se prin asta că faptul zămislirii şi al naşterii este păcat, ci faptul că atunci când se zămislesc copiii, cei doi părinţi sunt într-o anumită stare păcătoasă.”
Suferinţa cauzată de îmbolnăvire nu ar fi altceva decât disfuncţii de la legile fiziologice, disfuncţii ale funcţionării organismului uman, locul în care se regăseşte şi sufletul-latura spirituală a omului. „Ni se confirmă mai mult pe zi ce trece că o anumită stare a omului favorizează sănătatea, iar o altă stare favorizează boala. Omul cu o anumita pace, linişte şi bucurie ţine departe boala. Omul aflat sub imperiul tristeţii, al depresiei şi regretelor favorizează boala, şi nu orice fel de boală, ci unele chiar foarte serioase, virulente, uneori incurabile”, spune părintele Coman.
Suferinţa ar avea, în opinia teologilor, şi rolul de a-l aduce pe om mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de semenii săi. „Dumnezeu îngăduie suferinţa pentru că este o stare în care omul se poate apropia şi de semenii săi şi de El. În suferinţă omul este mult mai solidar şi înţelegător cu ceilalţi decât în confort. Lucrurile nu trebuie văzute numai în perspectiva acestei vieţi, ci şi în perspectiva vieţii de dincolo de moarte. Din aceasta perspectivă, asumarea suferinţei fără prea mare supărare sau respingere este un factor care îl apropie pe om de Dumnezeu, îl face să se întoarcă cu faţa spre El”, mai spune preotul.
Pe aceeaşi temă: