În ce condiţii acceptă BOR transplantul de organe. „Nimeni nu trebuie ucis pentru că să trăiască altcineva“
0Una dintre problemele de bioetică pe care teologii le discută adeseori este cea a transplantului de organe. Biserica Ortodoxă a stabilit câteva condiţii clare pentru a aproba o astfel de practică medicală.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) consideră transplantul de ţesuturi şi de organe ca fiind „una din formele de vârf ale practicii medicale contemporane, care transformă suferinţă în nădejde pentru mai multă viaţă.” O astfel de practică medicală este binecuvântată de preoţi atâta vreme cât ea rezolvă o criză determinată de lipsa altor soluţii şi poate reda viaţa normală unei persoane. „Nimeni nu trebuie ucis pentru că să trăiască altcineva”, spune BOR.
Prin ,,transplantul de ţesuturi şi/sau de organe se înţelege acea activitate medicală complexă care, în scop terapeutic, înlocuieşte ţesuturi şi/sau organe umane compromise morfologic şi funcţional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite că fiind sănătoase.
Conform BOR, „transplantul trebuie să aibă la temelie iubirea creştină a celui ce dăruieşte şi împlinirea ei în iubirea celui care primeşte.” În acest sens, el va îndeplini următoarele condiţii:
- să respecte demnitatea persoanei (donator, receptor, medic);
- să aibă scop terapeutic;
- să fie în folosul aproapelui;
- să respecte viaţa şi chiar moartea persoanei umane;
- să respecte drepturile omului şi dimensiunea duhovnicească a existenţei umane, chiar din momentul conceperii acesteia;
- să nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozităţi medicale, la modă în lumea noastră secularizată.
De asemenea, Biserica spune că actul de donare trebuie să aibă la temelie iubirea creştină faţă de aproapele şi jertfelnicia. „Donarea nu poate să fie obiectul unor tranzacţii”, afirmă preoţii.
O altă condiţie impusă de Biserica ortodoxă în ceea ce priveşte transplantul de organe este aceea ca acesta să fie bine justificat, urmărindu-se scopul imediat şi pe termen lung al transplantării, ca şi acordarea unei calităţi satisfăcătoare vieţii primitorului.
„Realizându-se din iubire şi din respect faţă de viaţă umană, transplantul va lua în calcul viaţă persoanei umane în toată complexitatea ei, nu numai viaţă care se consumă sub formă şi la nivel exclusiv biologic, ci şi dimensiunea duhovnicească, eternă a vieţii omului. Fiind metodă excepţională de tratament, transplantul este justificat după ce s-au epuizat toate celelalte forme şi modalităţi de tratament”,mai spune BOR.
Pe aceeaşi temă:
Rugăciuni în toate bisericile româneşti din Australia. „De 85 de ani nu a mai fost aşa ceva”