FOTO Serenadele marinarilor pentru Carmen Sylva, regina care şi-a făcut Cuib la mare

O siluetă albă flutură batista către zările albastre, făcând semn vaselor de la distanţă. Marinarii, fie că vin, fie că pleacă, ştiu cine este. Este artista Carmen Sylva căruia ilustrul ei soţ, Regele Carol I, i-a clădit un mic castel de vapor, chiar pe digul portului Constanţa.

Marea Neagră a făcut o puternică impresie capetelor încoronate ale României, iar acestea şi-au lăsat o amprentă de neşters asupra teritoriului de la mare.

Cum Dobrogea fusese recâştigată în urma Războiului de Independenţă, copilul regăsit al ţării se bucura de toată afecţiunea „părinţilor“. La malul mării, familia regală îşi aflase loc de relaxare, odihnă şi frumuseţe nemărginită.

Constanţa căpătase renumele de „reşedinţă regală“, deoarece tot timpul liber Regele şi Regina îl petreceau aici.

Apariţia lor pe străzile oraşului-port era deja o obişnuinţă pentru localnici. Se plimbau cu trăsura şi salutau oamenii care le întorceau semnul de prietenie şi respect.

Localnicii aveau de ce să fie mândri: Constanţa cea pitorească, cu aerul ei balcanic şi amestecătura de naţii, devenise favorita suveranilor germani.

Castelul de la mare al Reginei

Cuibul de la mare a fost construit special în 1910 pentru Regina Elisabeta. Locul ales era fostul dig de intrare în port, unde inginerul Anghel Saligny a supravegheat personal ridicarea Pavilionului Regal.

Construcţia era romantică: de dimensiuni relativ reduse, realizată din lemn, după asemănarea unui castel de vas – imitând tot ce se află pe puntea unui vapor. Marea se vedea din orice colţ al cuibului cu patru camere, terasă şi un salon unde regina primea vizite ale protipendadei.

„Este extrem de fericită aici, numai ea şi marea, faţă în faţă“, o descriu apropiaţii. Avea un vas, Amarylis, cu care făcea scurte croaziere însoţită de suita sa, delectându-se cu jocul zburdalnic al delfinilor. Ca să comunice mai bine cu cei aflaţi pe vase, regina a cerut un megafon cu care ura marinarilor „Drum bun“ sau „Bun venit“. Un sunet de sirenă îi răspundea.

Regina Elisabeta petrecea aici, şi din motive de sănătate, perioade lungi în care se dedica scrisului. Pseudonimul său artistic Carmen Sylva („cântul pădurii“) întregea personalitatea reginei care îşi împărţea timpul între Castelul Peleş de la munte şi Cuibul Reginei de la mare.

Publicista Doina Păuleanu relatează în volumele sale dedicate Constanţei un episod plin de farmec care arată relaţia Reginei Elisabeta cu oamenii locului. În miez de noapte, cadeţii de pe Bricul Mircea se apropiau cu bărcile de Pavilionul Regal şi îi cântau serenade la chitară, în lumina torţelor care se oglindeau feeric în apa mării. 

Amintirea Elisabetei, prima Regină a românilor, este vie şi astăzi. Principalul bulevard de promenadă al Constanţei a rămas cel care îi poartă numele, pe marginea mării. Cuibul Reginei, refăcut din cărămidă în anii `20, adăposteşte acum Muzeul Portului Constanţa. Eforie a fost botezată la un moment dat Carmen Sylva.

Familia regală a României

Principesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied s-a născut la 29 decembrie 1843, în castelul Neuwied, ca fiică a Principelui Wilhelm Hermann Carol de Wied şi a Principesei Maria Wilhelmina Frederica Elisabeta de Nassau. Ea s-a căsătorit cu Principele Carol, la 15 noiembrie 1869. Singura lor fiică, Maria, a murit la numai 3 ani.

Prima Regină a României a fost o protectoare a artelor şi a celor defavorizaţi, sprijinind tinerele talente şi instituţiile de binefacere. S-a remarcat ca pictoriţă şi scriitoare, sub pseudonimul Carmen-Sylva, scrierile ei însumând peste 50 volume. A fost membră a Academiei Române şi a Academiei Franceze. A contribuit la promovarea culturii române în Europa şi a Romantismului european în România. S-a dedicat activităţilor de binefacere şi a ajutat numeroase instituţii caritabile.

La 18 februarie 1916, Regina Elisabeta a murit la Bucureşti. A fost înmormântată alături de Carol I, la Curtea de Argeş.

Regele Carol I (1839 - 1914), întemeietorul Dinastiei Române, a fost ales de elita politică românească, dintre principii Europei, şi adus pe Tronul ţării, pentru a consolida unirea celor două Principate, Moldova şi Ţara Românească, pentru a conferi prestigiu noului stat, pentru a calma luptele interminabile pentru putere între facţiunile interne şi pentru a reprezenta un factor de stabilitate, într-un moment crucial al dezvoltării României. Se împlinea, astfel, o mai veche doleanţă a Divanurilor ad-hoc: Domnul străin.

El a condus ţara spre modernizare şi Independenţă, aflându-se personal în fruntea trupelor româno-ruse, în timpul Războiului Ruso-Româno-Turc din 1877-1878 (Războiul de Independenţă), încheiat prin Tratatul de la Berlin din 1878.

Regele Carol I a trecut la cele veşnice în ajunul izbucnirii Primului Război Mondial, lăsându-l moştenitor al tronului pe nepotul său Ferdinand, asupra căruia va cădea sarcina împlinirii Marii Uniri.