FOTO Protectoarea animalelor părăsite. Elena îngrijeşte câini şi pisici ca pe propriii copii

Elena Poenar îngrijeşte cu toată dăruirea câinii şi pisicile găsite pe stradă. „De când mă ocup de ele, Dumnezeu nu mă lasă niciodată la greu“, spune femeia. A descoperit lumea animalelor şi se simte mai împăcată. Mai bună, mai liniştită, mai calmă.

A crescut un copil, a ridicat două case, a lucrat ca expert fiscal la cele mai importante instituţii... dar satisfacţia păleşte în faţa bucuriei de a îngriji aproape 50 câini şi pisici. Unde îi ţine? Pe unii în casă, pe alţii în magazie, pe alţii într-o curticică. Tuturor le-a amenajat cuşti, spaţii de joacă, pe toţi îi hrăneşte cu mâna ei şi curăţă după fiecare.

„Vi se pare că miroase a ceva? Spăl întruna, îi deparazitez, îi tund, îi duc la doctor, îi vaccinez, îi sterilizez, îi tratez. Seara cad frântă, am mâinile arse de la atâtea soluţii de dezinfectare. Dar am o mulţumire în suflet pe care n-am mai avut-o până acum“, se destănuie femeia.

Răscumpărarea unei greşeli

Animalele i-au intrat la suflet printr-o întâmplare care a marcat-o. Fiica ei şi-a dorit, când era mai mică, un căţel. Elena i-a îndeplinit dorinţa, dar nu s-a împăcat deloc cu el. Ca să-l pedepsească, l-a închis pe balcon, dar căţelul s-a îmbolnăvit. S-a simţit atât de vinovată pentru că din cauza ei un suflet a suferit.

De atunci, Elena îşi răscumpără neîncetat greşeala. Orice pisică sau câine care îi iese în cale se bucură de atenţia ei. Cumpără de la stăpâni animalele chinuite, le adăposteşte pe cele găsite pe stradă, le vindecă pe cele bolnave. Cu hingherii tratează de fiecare dată să mai salveze un căţel pe care îl ia acasă.

Tot salariul îl dă pe hrană pentru animale. Celor mici le ia boabe speciale sau îi hrăneşte cu pipeta, celor mari le găteşte orez cu tacâm de pui. Nu ia niciodată resturi de mâncare de la restaurante, pentru că este amestecată, prost gătită şi le-ar face animalelor mai mult rău.

„Deseori iau mâncare pe datorie. Uneori nu am bani nici de pâine. Exact atunci îmi trimite Dumnezeu un înger. Îmi aduce hrană pentru animale, bănuţi sau chiar o pâine. Grija asta a lui Dumnezeu o simt mereu de când mă ocup de animale“, spune femeia mângâind o căţeluşă cu ochi blânzi care îi sărută mâna. A luat-o de la ţigani, a pus-o pe picioare şi în curând o va da spre adopţie. Aşa face cu toate animăluţele. Cum se desparte de unul, găseşte doi în loc. La fel s-a întâmplat şi cu ultima pisică pe care a dus-o luni unei femei din Năvodari.

„La podul de la canal mi-au ieşit în faţă doi pui de căţel. Mici, cât palma, abia au făcut ochi. Sunt luaţi de la supt, de la pieptul mamei lor. Mă aşteptau pe mine. Nu puteam să-i las acolo. Aşa sunt toate poveştile mele, nu mă lasă sufletul. Mi-e tare greu să-i cresc pe toţi, dar animalele mele îmi dau puterea. Ele înţeleg tot ce le spui, iar unele parcă vorbesc“, zâmbeşte femeia.

Cei mai vulnerabili sunt puii de pisică. „Dacă vedeţi unul pe stradă care apoi dispare, nu vă amăgiţi că l-a luat cineva. A fost mâncat de câini. Nu ştiu cum pot unii să aibă sufletul ăsta, să dea puii la moarte sigură“, spune ea.

La Târgul Felina, Elena a venit cu 4 pisici să le ofere spre adopţie. Le-a dat pe toate şi ar mai fi avut cereri. Cineva a vrut ultima pisică şi i-a cerut cuşca pusă la dispoziţie de organizatori, să ducă pisica până la maşină. „Vă aduc cuşca înapoi, imediat vin“, i-a zis Elenei. Nu s-a mai întors. Acum Elena trebuie să acopere paguba de 200 lei, cât valora cuşca pisicii.

Părăsită la rândul ei

La 56 ani, Elena ştie că mulţi o consideră „ciudată“. Este tristă de impresia oamenilor, dar îşi asumă riscul. „Nu mai pun la suflet. Oamenii nu înţeleg cum poţi să faci atâta bine fără să aştepţi nimic în schimb. Cine s-ar înhăma la aşa ceva? Ce fac eu pentru animale nu mai face nimeni. Şi nimeni nu mă ajută. De aceea am înfiinţat o asociaţie de protecţie a animalelor. Mai conving cunoscuţi să ne doneze 2% din impozitul pe venit, completez declaraţii şi pentru 1 leu“, arată ea.

Elena are un singur sprijin, în prietena cea mai bună, măicuţă la Mănăstirea Techirghiol. Fiica sa are 27 ani şi nu este încântată de pasiunea mamei. Soţul, marinar, a plecat de acasă, spunând că nu mai rezistă cu atâtea vieţuitoare în jur.

Dar Elenei nu-i pare rău. A rămas cu animalele ei dragi, care o iubesc sincer şi necondiţionat.