FOTO Imagini din România arhaică. Cum era copilăria de altădată
0De Sărbători, gândul se întoarce spre vremuri imprimate în ADN-ul nostru, când viaţa curgea altfel, copiii se jucau liberi, colindele răsunau inocente în aerul curat şi rece, iar paşii făceau cărare prin nămeţi spre uşile gazdelor primitoare.
Imagini cu copilăria de altădată la ţară se află în arhiva muzeelor etnografice din România. Fotografiile făcute începând cu anii 1880 aparţin unor artişti români şi străini, anonimi sau cunoscuţi (Kurt Hielscher, Iosif Berman, Adolphe Chevalier, Roediger Lajos, Emil Fischer şi alţii). Colecţia a fost expusă privitorilor într-un muzeu virtual organizat de Muzeul Naţional de Istorie a României.
GALERIE FOTO - COPILĂRIA DE ALTĂDATĂ LA ŢARĂ
Chipuri de odinioară privesc reţinute spre aparatul de fotografiat şi se lasă imortalizate. În costume populare din diferite regiuni ale ţării, oamenii se dezvăluie în bătătură, în faţa casei, la strânsul fânului, la colindat.
Muzeul virtual cuprinde şi fotografii ale jucăriilor încropite pentru bucuria copiilor de la ţară: o cârâitoare, o morişcă, o sanie făcută din coceni de porumb, figurine din lut.
„Copilăria, etapă definitorie în formarea personalităţii fiecărui om, este astăzi mai puţin cercetată şi reprezentată în colecţiile muzeale, deşi ar merita mult mai multă atenţie. Trecem mult prea repede peste cea mai frumoasă parte a existenţei noastre, peste miracolul etern al copilăriei.
Fiecare îşi imaginează copilăria în mod subiectiv, făcând apel la propria experienţă. Tocmai de aceea există o varietate inepuizabilă în înţelegerea şi în abordarea acestui subiect. Copilăria, ca perioadă a vieţii, este mereu în plină schimbare, este mereu nouă, în strânsă corelaţie cu nivelul cultural al comunităţii şi cu poziţia familiei în societate.
Expoziţia <Copilăria de altădată, la ţară> ne dezvăluie un tablou veridic, din secolul al XIX‐lea, al vieţii copiilor din mediul rural românesc. Este o benefică întoarcere în timp, un prilej de reflecţie asupra valorilor materiale şi morale ale satului românesc de altădată“, a consemnat Valeriu Ion Olaru de la Complexul Naţional Muzeal Astra ‐ Sibiu.
„Suntem tentaţi deseori să vorbim cu nostalgie de copilăria noastră, de copilăria de altădată oarecum în antiteză cu copilăria de acum, cea modernă, care nu se desparte de calculator, de i‐phone şi de multe alte minuni virtuale.
Şi, totuşi, chiar dacă copiii de acum nu se mai joacă cu cercul sau nu mai ştiu ce este ,,ţurca” şi ,, batista parfumată”, copilăria poartă în sine germenele veşniciei. Are veşnic aceeaşi inocenţă, este oricând un tărâm magic prin care copiii de acum şi de altădată au călătorit cu mijloace diferite, dar purtînd cu ei aceleaşi întrebări nedumeriri şi bucurii. În toate timpurile şi‐au întrebat părinţii de ce stă luna agăţată de cer şi de ce zăpada nu este caldă.
Copilăria este vârsta fermecată a lipsei de griji, este timpul în care totul este posibil, este dulcea perioadă a vieţii noastre când tot ce este rău este şi mult prea îndepărtat şi când nişte fiinţe minunate numite părinţi sau bunici, au grijă ca totul să fie uşor, lin. Este însă şi vârsta marilor drame, când moartea unei pisicuţe sau dezmembrarea unei păpuşi poate să devină durere existenţială şi marcantă.
Copilăria rămâne timpul nostru cel mai frumos şi cel mai duios; este amintirea noastră dragă de mai târziu, este veşnica noastră întoarcere către căldura ocrotitoare a trupului mamei, către jocurile imaginaţiei noastre, către jucăriile noastre mai sofisticate sau mai sărăcuţe dar la fel de valoroase ca orice comoară a lumii.
Copilăria este un dar de la Dumnezeu pentru ca astfel să ne amintim de Paradis. Copilăria este şi o Taină. Taina lucrurilor posibile. Ea începe la naştere şi nu se termină niciodată, ci rămâne într‐un colţ inocent al sufletului nostru care apoi ne adapă toată viaţa cu frumuseţe.
Copilăria este căsuţa povestilor, întâlnirea cu Harap Alb, cu motanul Tom sau cu Superman. Este singurul timp al vieţii când eşti magician şi prieten cu Harry Potter. Şi este şi <singurul Paradis pierdut>. O expoziţie închinată copilariei este o încercare de explicare prin obiecte şi imagini a inexplicabilului. Dar o asemenea expoziţie este o binevenită şi mai ales binemeritată întoarcere în timp pentru toţi cei care poartă în suflet nostalgia tărâmului pierdut iremediabil“, arată Paula Popoiu de la Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti.
Pe aceeaşi temă:
Urări de Sărbători, adunate de la colindători. Mesaje de Crăciun