Eforia, în imagini minunate de arhivă recuperate de colecţionari. Imaginile eleganţei dispărute din altă epocă
0Fotografii de arhivă, din care se poate reconstitui atmosfera de odinioară din Eforie, sunt adunate de colecţionari pasionaţi de istoria oraşului dintre ape.
Fotodocumente de arhivă, strânse pe pagina de Facebook Eforie Vechi-Nou Istorie, arată pitorescul unei aşezări litorale în care oamenii veneau la vilegiatură, înainte ca Eforia să capete magnetismul unei staţiuni a familiştilor.
Eforie, oraşul alcătuit din două staţiuni (Eforie Sud şi Eforie Nord), este alintat „oraşul dintre ape“, fiind situat pe fâşia de litoral dintre Marea Neagră şi Lacul Techirghiol. Se află la 19 km de municipiul Constanţa şi are o populaţie de 10.000 locuitori.
Este cea mai veche staţiune balneară de pe litoralul românesc al Mării Negre, având ca atu-uri apa puternic mineralizată, nămolul de Techirghiol, băile cu apă sărată din lacul Techirghiol şi aerosolii.
Bazele de tratament de aici sunt deschise tot timpul anului, fiind specializate în tratarea afecţiunilor reumatice, dermatologice şi ale sistemului osos. Plaja se întinde pe 3 kilometri, iar faleza este înaltă de 35 metri.
Eforia a luat naştere la 20 septembrie 1899, prin punerea pietrei de temelie a Hotelului Movilă pe malul mării şi a Băilor Movila pe malul lacului Techirghiol. Noul stabiliment a fost denumit staţiunea balneară Movilă-Techirghiol, prima staţiune turistică a Dobrogei. De-a lungul timpului, locul a fost botezat Carmen Sylva sau Vasile Roaită, în funcţie de regimul politic.
Istorii spun că deşi forma peninsulară a localităţii ar fi oferit omului străvechi condiţii bune de apărare şi siguranţă, la Eforie nu s-au găsit aşezări omeneşti străvechi, ci numai câteva nişe de inhumaţie, apărute la săpăturile de lângă Hotelul Popovici, în 1953).
La jumătate de kilometru spre sudul Eforiei există izvoare de apa potabilă care au permis condiţii bune pentru viaţă, astfel că s-au găsit aici trei vetre întinse de aşezări străvechi: Tuzla Mică, Tuzla Mare şi Cainaci. „Pe aceste locuri au fost descoperite urme de viaţă materială traco-getică şi daco-română, care se prelungeşte spre timpurile noastre, cu o vieţuire creştină. Peste aşezările geto-românilor, aşezări româneşti, mai târziu, au venit şi s-au stabilit turco-tătarii şi alte populaţii în migraţie“, arată biografii Eforiei.
După Războiul de Independenţă din 1877-1878, Dobrogea a intrat în componenţa României. Pentru popularea regiunii pustiite de războaie, minoritar românească, Statul român a luat decizia de a împroprietări românii de pe Dunăre care doreau să se stabilească aici.
Mihail Kogălniceanu a fost primul care a dorit să fie proprietar din Dobrogea, intuind importanţa acestui pământ pentru viitorul României. Kogălniceanu a înapoiat o mare parte Statului, care a oferit pământ unor colonişti olteni, iar restul a rămas urmaşilor săi care l-au vândut boierului moldovean loan Movilă. El a întemeiat aici staţiunea în 1899.
Pe aceeaşi temă: