Distracţia la anul 1880: baluri în costum naţional, intrigi amoroase şi plimbări romantice la Marea Neagră

La fine de secol 19, balurile se ţineau la Constanţa pe malul mării, într-un stabiliment de la capătul bulevardului care străjuia marea. Kursaal-ul era precursorul Cazinoului de astăzi şi strângea amatori de distracţie, în fiecare seară.

„În fiecare seară, în sălile Kursaal-ului au loc baluri sau concerte, la care publicul se distrează până la ore târzii din noapte“, consemna ziarul L’independance Roumaine în ediţia din 14 august 1881. Cronicarii aveau o menţiune specială pentru evenimentul monden din seara trecută: frumoasele balului etalaseră costume naţionale, deosebit de apreciate, atât de diferite de toaletele vaporoase purtate de obicei.

Costumul tradiţional era, de altfel, îmbrăţişat şi de soţiile consulilor străini la Constanţa, care onorau manifestările îmbrăcate româneşte. Acestă afişare a portului popular aducea imediat admiratori, iar doamnele doreau să aibă şi ele un asemenea costum pe care să-l poarte cu ocazii oficiale.

„La ultimul bal organizat de bogatul comerciant Charnaud, soţia consulului englez la Kustendje (numele otoman al Constanţei - n.red.), doamna Georges Blunt, a fost îmbrăcată în costum românesc. Toate doamnele prezente l-au considerat admirabil şi multe dintre ele l-au comandat imediat“, scriau ziariştii.

Şi cum petrecerile de la mare se desfăşoară sub semnul lipsei de constrângeri, Kursaal-ul era locul unde intrigile amoroase făceau deliciul târgului. Naţii şi conversaţii de plăcere purtate în limbile pământului, plimbări pe mare cu bărcile pentru răcorirea simţurilor, asezonate cu băi de soare şi preumblări pe faleză pentru refacerea tonusului. Peisajul colorat şi frivol era întregit de vasele cu marinari care se alăturau distracţiei din anii 1880. 

Plimbare la Cazino - început de secol 20 Sursa foto Muzeul Portului Constanţa

În afara Kursaal-ului, viitorul Cazino, aceasta era atmosfera din salonele hotelurilor Metropol, Panaiot, Carol, d’Engleterre. „Comandantul englez de pe <Cocatrix> şi lootenenţii săi sunt vizitatori nelipsiţi ai balurilor şi petrecerilor de la Casino, hotel Carol sau pe bulevard“, observa presa vremii.

Cum se însera, lumea începea să se strângă pe terasa de la mare, cu partenerii la braţ, cu copiii de mână, aşteptând semnalul orchestrei. Muzica dădea tonul veseliei generale, în serile calde de vară când nu mai conta dacă eşti sezonist sau localnic. Tot poporul se distra în „familiaritate, prietenie şi voie bună“, spuneau ziariştii citaţi în cartea Doinei Păuleanu, „Constanţa, spectacolul modernităţii târzii 1878-1928“ (Editura Arcade, 2005).

Atmosfera s-a schimbat după 1900, când edilii au decis să introducă jocurile de noroc în „Cazinul Comunal“, edificiul ridicat în 1910 pe locul Kursaal-ului. Locul de pierzanie strângea dame, cocote, aventurieri, marinari, jucători înrăiţi, bogătaşi care-şi încercau norocul. „O spelungă unde se pradă şi se corupe lumea, cu concursul autorităţilor“, era indignat ziarul Drapelul în 1912. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Cazinoul, primul „club“ al Constanţei

Imaginea pe care nu o mai regăsim pe litoralul românesc. Turiştii, aşteptaţi cu orchestre pe terasa primului cazinou din Constanţa, în secolul XIX

Fascinanta poveste a Cazinoului din Constanţa, clădirea cu trei fundaţii, unde se destrămau vieţi într-o clipită. De ce se zice că simbolul oraşului este bântuit

Trecutul istoric, brandul cel mai preţios. Constanţa, oraşul tuturor timpurilor

România lucrului prost făcut. Cum arată zona veche a Constanţei, sfărâmată de o reabilitare de milioane