De ce se aruncă de Bobotează crucea în apă. Legătura dintre recuperarea ei şi botezul lui Iisus
0În tradiţia ortodoxă s-a păstrat obiceiul ca de Bobotează, după slujba de sfinţire a apei, preotul să arunce crucea într-o apă curgătoare, iar unii curajoşi se aruncă în valuri pentru a o recupera.
Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătorită pe 6 ianuarie, reprezintă ziua în care natura întreagă se sfinţeşte. Tradiţia ortodoxă spune că preotul împreună cu credincioşii merg pe malul unei ape unde are loc slujba de Agheasmă Mare, adică de sfinţire a apei. Apoi, preotul aruncă o cruce în apă, iar curajoşii încearcă să o recupereze.
Se spune că cel care prinde crucea şi o aduce la mal este binecuvântat în acel an în tot ceea ce face. În vechime, acesta se bucura de respectul întregii comunităţi, iar domnitorii îl recompensau cu diferite daruri.
Dincolo de acest aspect, oamenii Bisericii susţin că obiceiul aruncării crucii în apă are şi o semnificaţie teologică. „Aceasta este o rânduială străveche, ţinută acum doar în ţările ortodoxe, semnificând binecuvântarea apelor naturale prin afundarea sau aruncarea unei cruci în ele. Semnifică, în primul rând, intrarea şi ieşirea lui Hristos din apa Iordanului pe care o sfinţeşte cu propriul Său trup. Apa fiind seva universului şi a tuturor elementelor cosmice, întregul univers primeşte sfinţirea, după cum arată una dintre cântările praznicului: Hristos S-a botezat, El iese din apă şi odată cu El, purifică lumea întreagă”, spune Episcopul Macarie într-un comunicat al Episcopiei Europei de Nord.
Totodată, episcopul arată că gestul intrării în apă a tinerilor poate avea şi o altă semnificaţie. „Prin puterea credinţei, a iubirii şi evlaviei lor, cei care au intrat în apă pentru a ridica Crucea de Bobotează, pot simboliza intrarea Apostolului Petru în Marea învolburată a Galileii pentru a se atinge de Hristos, Izvorul sfinţirii şi al bucuriei.”
Episcopul Macarie Drăgoi-ianuarie 2017 FOTO Facebook Episcopia Europei de Nord
Scoaterea rapidă din apă a crucii aruncate de preot poate reprezenta, spune Preasfinţitul Macarie, şi lipsa de păcat a Mântuitorului Iisus care a ieşit „îndată” din apele Iordanului.
Gestul aruncării crucii în apă se regăseşte şi în Vechiul Testament, atunci când Moise aruncă un lemn în apa sărată, iar aceasta se transformă în apă potabilă ce va fi băută de poporul aflat în pustie.
„Lemnul prefigurează Crucea, iar apa sărată semnifică firea omenească, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Aşadar, aruncând, de Bobotează, Crucea în apele <<murdărite>> şi <<sărate>> de păcatele noastre, pe de o parte, le înnoim şi le împrospătăm, făcând, astfel, ca întreaga Creaţie, afectată, după cum ştim de la Sfântul Apostol Pavel, de starea noastră căzută, să participe la acest har înnoitor al energiilor dumnezeieşti. Pe de altă parte, apele semnificând firea omenească, prin Cruce aceasta se înnoieşte, se <<îndulceşte>>”, spune Episcopul Macarie.
O altă semnificaţie a acestei „aruncări” în apă a crucii constă în aruncarea păcatului din sufletele noastre şi curăţirea omului. Preasfinţitul Macarie aminteşte în acest sens de un pasaj din Vechiul Testament, la prorocul Miheia (VII, 19): „Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre”.
„Hristos, atunci când s-a botezat în Iordan, a spălat firea omenească de răutatea păcatului, iar în unele icoane ale Botezului, în adâncul Iordanului, zdrobit de Mântuitorul, este reprezentat diavolul înfrânt. În fine, aruncarea Crucii peste ape semnifică şi porunca Mântuitorului de a propovădui Evanghelia şi a botezării tuturor neamurilor în numele Sfintei Treimi. Aruncarea în ape a Crucii este, astfel, asemenea aruncării în ape a plaselor pescarilor”, mai explică ierarhul.
Pe aceeaşi temă:
Slujbă de sfinţire a apei în Ajunul Bobotezei. Ce reprezintă agheasma, apa care nu se strică