Cum sună o Evanghelie Apocrifă: Iuda nu l-a trădat pe Iisus, ci a fost un erou care l-a predat la cererea Lui
0Biserica recunoaşte patru Evanghelii canonice, scrise de ucenicii lui Iisus: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Textele evangheliilor sunt cuprinse în toate ediţiile Bibliei, teologii argumentând autenticitatea acestor scrieri considerate inspirate de Duhul Sfânt. Dar, pe lângă cele patru Evanghelii, au fost descoperite şi unele scrieri vechi, numite „Evanghelii Apocrife”.
„Evangheliile Apocrife” sunt o colecţie de texte care fac referire la unele aspecte mai puţin prezentate în cele patru evanghelii recunoscute de Biserică. Astfel, în textele apocrife sunt prezentate personaje precum Iuda sau Maria Magdalena în cu totul şi cu totul altă lumină sau sunt relatate evenimente din copilăria lui Iisus sau a Maicii Domnului, evenimente care nu se regăsesc în Biblie.
Cele mai multe manuscrise cu texte apocrife au fost descoperite în decembrie 1945, lângă Nag Hammadi, în Egiptul Superior, de câţiva localnici. Este vorba de 13 manuscrise pe papirus, care conţineau 52 de texte. Aceste documente, care datează din secolul al IV-lea.
Una dintre aceste scrieri apocrife este şi „Evanghelia după Iuda”, scriere care datează din perioada secolelor III-IV, a fost descoperită tot în Egipt în jurul anului 1978. Este scrisă în limba coptă, iar manuscrisul acestei evanghelii are 26 de pagini.
Din textul documentului reiese că Iuda ar fi fost apostolul cel mai apropiat de Iisus Hristos, de aceea Mântuitorul l-a ales pentru a-l da pe mâna autorităţilor, astfel încât să se împlinească misiunea Lui pe pământ. Aşadar, Iuda nu l-a trădat pe Iisus, nu l-a vândut, ci doar a făcut ceea ce Învăţătorul îi ceruse.
Evanghelia lui Iuda surprinde relaţia specială pe care ar fi avut-o Iisus cu Iuda căruia îi descoperă anumite taine ale cunoaşterii şi îi cere să-l dea pe mâna arhiereilor iudei.
Ideea că Iuda cunoştea mesianitatea lui Hristos şi a îndeplinit porunca lui Iisus de a scăpa de „veşmântul carnal” este combătută în secolul al II-lea de episcopul de Lyon, Irineu, semn că teza circula în lumea creştină. „Aceştia spun că Iuda trădătorul a cunoscut aceste lucruri şi că numai el a cunoscut adevărul ca nimeni altul, fapt pentru care a împlinit taina trădării. Prin el, atât cele cereşti, cât şi cele pământeşti s-au umplut de confuzie. Aceştia produc [prin toate ale lor] o istorie ficţională, aidoma Evangheliei lui Iuda“ (Irineu, Contra ereziilor, volumul 1).
„Mărturia tainică pe care Iisus i-a transmis-o lui Iuda Iscariot, pe parcursul a opt zile, cu trei zile înainte ca el să celebreze Paştele“, cu aceste cuvinte începe textul Evangheliei după Iuda. Plecând de la acest mesaj, teologii spun că scrierea se încadrează în tabloul operelor gnostice care au apărut în primele secole creştine şi care au fost combătute de părinţii bisericii. Gnosticismul este un curent care raţionaliza religia şi credea că asigură cunoaşterea adevărului religios. Toate sistemele gnostice credeau ca ajung la fericire prin gnoza (cunoaştere).
Pe aceeaşi temă:
Câţi copii a avut Fecioara Maria. Controverse pe tema „fraţilor“ lui Iisus
Ce se întâmpla, de fapt, în Sodoma şi Gomora, cetăţile de unde păcatul striga la cer