Cum reuşeau oamenii în Vechiul Testament să trăiască sute de ani. Cine a fost Matusalem, cel care a murit la vârsta de 969 de ani
0Cartea „Facere“ din Biblie, la capitolul 5, începe cu descrierea „neamului lui Adam“, primul om creat de Dumnezeu. Aşa aflăm că Adam a trăit 930 de ani, Set, fiul lui Adam, a trăit 912 ani, iar lista continuă.
Cel mai longeviv om din „neamul lui Adam” este Matusalem, fiul lui Enoh. Născut dintr-un părinte care a trăit 360 de ani, Matusalem, scrie Biblia, moare la vârsta de 969 de ani.
„Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s-a născut Lameh. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit”, Facere 5, 25-27.
Deoarece Matusalem a trăit cel mai mult din lista menţionată în Vechiul Testament, în limbajul uzual a apărut expresia „vârstă matusalemică”, atunci când facem referire la persoane care trăiesc la vârste înaintate.
În decursul timpului, vârstele Vechiului testament au făcut obiectul multor studii şi teorii, oamenii încercând să afle dacă a fost sau nu posibil să se trăiască sute de ani în acea perioadă. Unii explicau faptul că strămoşii noştri nu calculau anii la fel ca noi, iar de aceea apăreau aceste vârste. Matusalem ar fi trăit, de fapt, 80 de ani, nu 969 cum scrie Biblia. Însă, aceeaşi teorie aplicată lui Enoh ar însemna că acesta a avut 5 ani când i s-a născut fiul, Matusalem.
Unul dintre teologii care explică această problemă este ieromonahul Serafim Rose. În volumul, „Cartea facerii, crearea lumii noi şi întâiul om”, teologul ortodox vorbeşte de lumea de până la potopul lui Noe şi de lumea de după potop. După potop, speranţa de viaţă scade radical, oamenii nu mai trăiesc sute de ani ca la început, ci se apropie de media pe care o cunoaştem şi astăzi.
„Ştim că, până în vremea lui Noe, s-a întâmplat ceva extraordinar cu neamul omenesc. Se spune că toţi Patriarhii Vechiului Testament de până atunci au trăit un număr uimitor de ani: Adam a trăit 930 de ani, Mathusala a trăit 969 de ani, alţii au trăit 900 sau 800 de ani. Oamenii de azi ar putea zice: «Asta e o exagerare, o greşeală, o prostie». Dar aproape fiecare Patriarh a trăit la fel de mult... Numai după Noe (care a trăit 950 de ani, dintre care 600 înainte de Potop) durata vieţii omului începe să scadă... De ce?
Lumea, chiar înainte de Noe, era un loc cu totul diferit; iar lumea de dinaintea căderii lui Adam, încă şi mai mult. Înainte de Noe nu i se îngăduise omului să mănânce carne; omul trăia cu verdeţuri, iar animalele de pe pământ erau blagoslovite să mănânce verdeţuri până în vremea lui Noe. Astăzi, desigur, este de neînchipuit ca omul să trăiască 900 de ani, dar cine poate şti ce se putea întâmpla în acele condiţii total diferite? Dumnezeu a creat lumea întru început cu totul nouă şi proaspătă, potrivit unui fel de viaţă cu totul diferit de cel pe care-l cunoaştem acum.”
Pe aceeaşi temă: