Cum este văzută România de analistul John Feffer de la Institutul de Studii Politice din Washington: „O ţară tristă plină de umor“
0La un an şi jumătate de la vizita sa în România, John Feffer - director al Institutului de Studii Politice de la Washington - şi-a publicat o parte din impresii în publicaţia Huffington Post. Feffer relatează cum a ajuns în mai 2013 la Constanţa, oraşul-port de la Marea Neagră, şi discuţia pe care a purtat-o cu scriitorul Mircea Ţuglea.
Întâlnirea a făcut parte dintr-un proiect început de Feffer după Revoluţie, în care a realizat o serie de interviuri cu personalităţi din România şi din restul Europei de Est. La aproape 25 ani de la Revoluţie, John Feffer s-a întors să ia din nou pulsul naţiunii, iar pentru interviul de la Constanţa l-a ales ca interlocutor pe Mircea Ţuglea.
Punctul de întâlnire a fost statuia lui Ovidiu din zona peninsulară a Constanţei, cartier aflat într-un amplu şantier de reabilitare. „A fost fără îndoială o ţară tristă pentru poetul exilat la marginea Imperiului Roman, într-un loc în care nimeni nu vorbea latina“, crede Feffer, prefigurând impresia cu care avea să plece din România.
Mircea Ţuglea este un scriitor, critic, translator şi profesor în vârstă de 40 ani. Pornit cu mari speranţe la drum, din postura de student eminent al Facultăţii de Litere de la Universitatea Ovidius, Ţuglea avea să constate că visul înflăcărat de la Revoluţie s-a transformat în scrumul realităţii.
„Aveam 15 ani în decembrie 1989. Tatăl meu lucra în Armată, la Constanţa, şi ne-a spus să stăm acasă, să nu plecăm nicăieri şi în niciun caz să mergem la Bucureşti. Şi exact asta am făcut. Am plecat din Tecuci, unde locuiam, şi am mers cu prietenii mei la Bucureşti, ca să apărăm Revoluţia. Nu aveam arme, dar căutam terorişti. Din fericire, nu am fost ucişi, şi nici nu am ucis pe nimeni. Acum, am impresia că Decembrie 1989 a fost doar un pretext pentru înlăturarea Ceauşeştilor şi instalarea puterii neo-comuniste. A fost o mare dezamăgire, iar entuziasmul s-a risipit rapid, o dată cu primele conflicte“, rememorează Mircea Ţuglea.
Faptul că nici acum responsabilii din regimul comunist nu sunt traşi la răspundere este unul dintre principalele motive ale nemulţumirii scriitorului.
„Ironie, Vladimir Tismăneanu (intervievat şi el de John Feffer – n.red.), autorul raportului crimelor comunismului în România, este un descendent al aristocraţiei roşii. Are vederi cam prea de dreapta, cel puţin pentru gusturile mele.
Raportul pe care l-a supervizat este, din păcate, doar o declaraţie. Nu vedem oameni în închisoare pentru ceea ce au comis în perioada comunismului. În schimb, vedem generali de securitate cu pensii uriaşe şi fără vreo problemă legală. Ar trebui să vedem aceşti oameni în puşcărie, nu prin parlament. Crime fără asasini, «revoluţie» fără terorişti, corupţie fără corupţi, asta e greu de înţeles. Nu e de mirare că a noastră cultură a fost etichetată ca având formă, dar nu şi fond“, observă Mircea Ţuglea (foto).
Scriitorul român vorbeşte şi despre starea de lehamite a populaţiei sătule să aştepte o salvare care nu mai vine. „Majoritatea oamenilor sunt obosiţi de aşteptare, obosiţi de alegeri. Avem rate din ce în ce mai scăzute la alegeri, pentru că sentimentul general este că toţi politicienii sunt la fel. Liberali, social-democraţi, amestecaţi unii cu alţii, sunt cam la fel. Suntem în aceeaşi ciorbă cu toţii, cum spun românii“, arată Mircea Ţuglea.
Analistul american este curios dacă această „ciorbă“ poate fi schimbată. „Doar dacă o mâncăm. Ciorba se poate schimba doar când generaţia aceasta va fi crescut. Dar ce vom pune în loc? Cu un nivel de conştientizare din ce în ce mai scăzut despre noi înşine, despre viaţă, despre cultură şi civilizaţie, este probabil ca noua generaţie nu va fi în stare să pună în schimb decât tradiţionalul nostru umor. Cum spunea Bacovia, până la urmă, suntem o ţară tristă, dar plină de umor“, conchide scriitorul Mircea Ţuglea.
Vă mai recomandăm