Cum a reuşit celebra cârtiţă GX-36 să se infiltreze în redacţia Europa Liberă. Povestea controversatului spion dublu Ivan Alexandru Deneş

Securitatea a reuşit, cu mare greutate, să introducă un spion şi în redacţia de la Europa Liberă, locul unde, în timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu, s-au făcut auziţi protestatari şi disidenţi.

Ivan Alexandru Deneş, cu numele de cod GX-36, care avusese mai multe nume, printre care Konrad, Kraus, Aurel Bantaş sau Alexandru Sârbu, a fost cârtiţa Securităţii la postul de radio Europa Liberă. 

El a reuşit pentru scurt timp să penetreze redacţia din München a postului de radio, în anul 1979. După ce au apărut suspiciuni privind moralitatea sa, conducerea americană i-a desfăcut imediat contractul de muncă, notează Institutul Român de Istorie Recentă.
 

După îndepărtarea din departamentul românesc, agentul a continuat să menţină legătura cu Europa Liberă, făcând un fel de joc dublu: culegea informaţii despre oamenii şi evenimentele de la radio, dar, în acelaşi timp, furniza Europei Libere rapoarte – nesolicitate, dar acceptate şi remunerate – despre starea de spirit din România în urma vizitelor în ţară.
 

Ivan Alexandru Deneş s-a născut în anul 1928 în Timişoara şi a murit în 2011 la Berlin. A fost o personalitate foarte controversată din toate punctele de vedere.

Fiu al unui comerciant evreu din Timişoara, după absolvirea Liceului Catolic Piarist din Timişoara a studiat filosofia la universităţile din Cluj şi Bucureşti. Între anii 1945-1947 a fost membru al Partidul Comunist Român.

În 1958 a fost condamnat la 20 de ani închisoare, acuzat de înaltă trădare. Potrivit unor surse memorialistice şi câtorva foşti deţinuţi politici, organele de represiune l-ar fi folosit pe Deneş în penitenciarele Piteşti, Gherla şi Dej ca informator.

În dosarele Securităţii, Deneş apare conspirat sub mai multe nume. În România: „Aurel Bantaş", „Alecu Sîrbu", respectiv „Alexandru Sîrbu“, iar după ce a fost trimis în Occident: „GX-36", înlocuit mai târziu cu numele „Petru Pintilie", „Kraus" şi „Konrad".

În 1970 a emigrat în Israel, unde a fost lector la catedra de literatură comparată la universitatea din Haifa. A murit în 2011, fiind înhumat în cimitirul evreiesc din Berlin.

Cum au fost înfiinţate Radio Europa Liberă şi Radio Libertatea

Radio Europa Liberă (REL) şi Radio Libertatea (RL) au fost înfiinţate la doar câţiva ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind concepute de George F. Kennan de la Departamentul de Stat al SUA şi Frank G. Wisner din Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenit apoi CIA). Scopul initial a fost acela de a pune energia şi aptitudinile emigranţilor est-europeni şi ruşi în slujba politicii externe americane. 

REL a început să emită în 1950 spre Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România. Trei ani mai târziu, RL a început să emită spre Uniunea Sovietică în limba rusă şi alte 18 limbi ale popoarelor subjugate de sovietici. Iniţial, cele două organizaţii distincte - REL şi RL – au fost finanţate preponderent de către Agenţia Centrală de Informaţii. 

Legăturile cu CIA au fost întrerupte în 1971, finanţarea celor două posturi de radio fiind preluată de Congresul SUA. REL şi RL au fost contopite în 1976, devenind RFE/RL, Inc. 

De-a lungul timpului, aici s-au făcut auziţi protestatari şi disidenţii regimului comunist. În ciuda bruiajului făcut cu ajutorul aparatelor, românii îşi găseau aici speranţa unui viitor mai bun.  

Vă mai recomandăm:

Cum a apărut postul de radio Europa Liberă, raţia de libertate a românilor. Povestea neştiută a crainicului adorat de o lume întreagă

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare