Cum a rămas istoricul Marius Oprea şomer chiar de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului pe care l-a fondat în 2005
0Istoricul Marius Oprea nu mai poate lucra la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care l-a fondat în 2005. În 2010, a fost dat afară pe „motive politice“, conducerea a refuzat să-i scoată postul la concurs, iar acum legislaţia interzice detaşările de la privat la stat.
„Sînt şomer la 55 de ani“, anunţă istoricul Marius Oprea pe pagina personală de Facebook. „Am 55 de ani şi s-ar spune că, dacă e să ne luăm după statisticile mondiale cele mai optimiste, aş mai avea o treime de viaţă în faţă. Cu toate acestea, de o săptămînă încoace m-am simţit aproape la capătul ei. Redus la tăcere, la a trăi doar vegetînd, într-un prezent lipsit de perspectivă – chiar şi de aceea de a putea descrie starea contradictorie în care mă aflu. Pînă acum, cînd îndrăznesc să o fac, pentru a mă elibera de o povară“.
„În anii mei de maturitate“, spune istoricul, „mi-am aplecat preocupările şi energia asupra victimelor comunismului din România, asupra torţionarilor lor şi, mai ales, am îndrăznit să merg pînă acolo încît să fac un pas înainte, trecînd la aducerea la lumină a osemintelor celor îngropaţi fără cruce, după ce au fost ucişi sau au murit în temniţă. În acest scop, am reuşit, în 2005, să înfiinţez o instituţie specializată, şi anume Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, în subordinea primului ministru. L-am condus pînă în 2010, cînd am fost eliberat din funcţie «din motive politice»“.
A fost reîncadrat la institutul pe care îl crease ca „detaşat în interes de serviciu“ întrucât vreme de şapte ani, fostul director Radu Preda, nu a scos la concurs postul în care a fost încadrat în toţi aceşti ani. Acum, în condiţiile în care detaşările de la privat la stat au fost sistate, a fost automat scos din IICCMER.
Cum a fondat istoricul Marius Oprea institutul
În 1991, în vreme ce era consilier al lui Constantin Ticu Dumitrescu, Marius Oprea a depus la Parchetul General o sesizare penală cu privire la crimele săvârşite de Securitate. „Nu s-a întâmplat nimic concret. Toate dovezile pe care le-am dus la Procuratură au fost luate în considerare, dar procurorul militar mi-a spus aşa: «Bun, eu sunt de acord să încep procesul comunismului, dar spuneţi-mi pe ce stradă stă comunismul, ce vârstă are şi, mai ales, arătaţi-mi cadavrul, dacă spuneţi că a comis o crimă. Pentru că noi nu punem porni un proces pentru o crimă dacă nu avem un cadavru».
Credea că a găsit o soluţie să renunţ. Dimpotrivă. Atunci şi-a adus aminte de prima sa dragoste: arheologia, şi a reunit cele două expertize: cea de arheolog şi cea de doctor în istoria Securităţii, astfel că în 2005 a creat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
„Primul lucru a fost să aduc alături de mine o echipă de arheologi şi am început să dezgropăm la propriu victimele regimului comunist“, povesteşte Marius Oprea despre începuturile campaniilor arheologice de deshumare a osemintelor deţinuţilor politic din perioada comunistă.
El spune că este în imposibilitatea de a-şi continua munca. Următorul proiect era campania de săpături la Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a se descoperi rămăşiţe ale victimelor comunismului.
După estimările sale, aproximativ 8.000 de oameni fac parte din „poporul pierdut“, aşa cum îi numeşte Marius Oprea. Sunt românii care au fost ridicaţi de la casele lor, duşi în diferite locuri şi împuşcaţi fără prea mare bătaie de cap, fără să fie judecaţi. Este vorba de oameni care erau partizani sau îi ajutaseră pe partizani sau care au fost găsiţi ascunşi în diverse locuri. Toţi au fost ucişi de Securitate fără niciun fel de judecată.
Vă mai recomandăm: