Cum a arătat, în realitate, Mihai Viteazul. Chipul domnitorului a fost reconstruit cu tehnologie specifică anului 2017: „Da, nu seamănă cu Amza Pellea!“
0Bustul voievodului care a unit pentru prima dată provinciile româneşti este expus la Muzeul Municipiului Bucureşti, într-o expoziţie dedicată figurilor unificatoare ale poporului nostru.
O figură emblematică pentru istoria poporului român este expusă, în premieră, într-o expoziţie dedicată Anului Centenarului Marii Uniri ce a fost vernisată la Muzeul Municipiului Bucureşti, intitulată „Figuri unificatoare“. Chipul domnitorului Mihai Viteazul a fost reconstituit printr-o procedură de reconstrucţie facială - ceea ce reprezintă o premieră naţională - după fotografiile şi măsurătorile craniului voievodului făcute în 1920 la Iaşi, la cererea Armatei, de către Francisc Rainer, părintele antropologiei în România.
Proiectul este un vis mai vechi al dr. Adrian Majuru, directorul muzeului, care l-a încredinţat unui tânăr sculptor, Radu Tudor Panait. Artistul vine dintr-o familie aflată la a treia generaţie de sculptori, iar bunicul său a fost Tudor Panait, autorul celebrei statui ecvestre a lui Mihai Viteazul, din centrul Craiovei.
Pentru cei obişnuiţi cu portretul clasic din cartea de istorie, Mihai Viteazul apare acum total diferit: o faţă lată şi osoasă, cu pomeţi pronunţaţi, orbite afundate, ochi sfredelitori, nas proeminent şi sprâncene stufoase. Există un amănunt pe care cuca falnică, împodobită cu pene, purtată de domnitor pe cap îl ascundea privirii: Mihai Viteazul suferea de calviţie.
„Da, nu seamănă cu Amza Pellea! Adevarul este încă o dată dur, la fel ca istoria reală şi chipul lui Mihai. Nu seamănă cu nicio altă interpretare artistică, deoarece nici între ele portretele nu seamănă, acestea fiind mai degrabă înfăţişări ale unui portret moral al domitorului decât al celui fizic, determinat pe cale ştiinţifică“, relatează Panait.
Tehnic, procedeul a fost deosebit de laborios. Reconstrucţia facială a început prin elaborarea craniului, pentru care a fost realizată o armătură metalică din sârmă sudată ce a fost curbată pe volumele generale ale craniului, apoi a fost umplută cu spumă poliuretanică.
„Aşa am format baza pe care am aşezat plastilină specială de modelaj. Am continuat modelajul în cel mai mic detaliu şi am reconstruit partea de dentiţie care la craniul original lipseşte în întregime“, explică artistul.
Partea cea mai minuţioasă a fost inserarea firelor de păr. O suprafaţa de circa 100 centimetri pătraţi a fost acoperită în 10-12 ore de lucru. Un frizer s-a ocupat de podoaba capilară a domnitorului, un croitor specializat în costume de epocă a luat măsurile bustului şi circumferinţa capului, iar specialistul muzeului a ales materialele care au fost croite pentru îmbrăcarea bustului.
Sculptorul Radu Tudor Panait lucrând la bustul lui Mihai Viteazul Sursa arhiva personală
„Am căutat în anticariate broşe pentru mantie şi surguciul cu pană. Pe acesta din urmă l-am realizat manual, dar nu cu pene de egretă - cum este descris, ci cu pene de fazan pe care le-am tuns mai subţiri şi le-am lipit pe spatele broşei. Cromatica vestimentaţiei am ales-o să nu fie stridentă, personajul trebuia să rămână în centrul atenţiei“, detaliază Panait.
Detalli precum gradul de îmbătrânire a pielii şi carnaţia, culoarea ochilor, părului şi a tenului au fost realizate ţinând cont de secolul în care a trăit, vârsta, mediul şi stilul de viaţă al domnitorului. „Sper ca acest tip de iniţiative să mai trezească memoria colectivă ancestrală în care cred şi care, undeva, genetic, ar fi trebuit să existe în noi toţi“, transmite sculptorul Radu Tudor Panait.
Pe aceeaşi temă: