Corespondent român de război premiat la Prix Bayeux: „Fotografia este un limbaj universal“

Fotojurnalistul român Vadim Ghirdă (Associated Press), care a transmis imagini de pe frontul din Ucraina, a câștigat locul întâi la „Prix Bayeux“, un concurs  francez pentru corespondenți de război.

Imaginile care au emoționat o lume întreagă trimise de fotojurnalistul Vadim Ghirdă, cu copii care fug din calea războiului ținând la piept jucăria preferată, cu oameni refugiați în stațiile de metrou sau cu localnici care stau cu arma în mână gata să-și apere pământul au primit și o recunoaștere din partea „Prix Bayeux“.

Nu este prima dată când Vadim Ghirdă este răsplătit pentru munca sa. El a mai fost premiat de Associated Press Managing Editors Award în 2000, 2001 şi 2003.

De asemenea, a obţinut Premiul întâi la concursurile Editor and Publisher Photo în 2001, National Headliner Awards în 2002, Atlanta Photojournalism Seminar în 2015, Clarion Prize în 2008, US National Press Photographers Association în 2013.

El a fost martorul multor conflicte armate din ultimii 30 de ani: revoluția din România, războaiele din Transnistria, Bosnia şi Herzegovina, conflictul din Kosovo, bombardamentele NATO împotriva Serbiei, confruntările din teritoriile palestiniene, Irak, criza umanitară de la frontiera dintre Turcia şi Siria.

„Războaiele au trăsături comune universale, încă de la începuturile timpului: moarte, distrugeri, traume sufleteşti şi trupeşti care nu se mai vindecă niciodată. Nu cred că este important peisajul în care se desfăşoară, anul, motivul“, mărtuirisea pentru Adevărul jurnalistul AP. Fotojurnalistul a fost în Ucraina de la începutul anului, inițial în majoritatea oraşelor din est controlate de armata ucrainenă, apoi în Kiev.

„Premiul nu este o reușită individuală“

„Premiul este o recunoaștere importantă a muncii din Ucraina, o recunoaștere pentru toți cei care m au ajutat să lucrez acolo. Nu este doar o reușită individuală și vreau să subliniez foarte accentuat acest lucru: fără sprijinul colegilor din Ucraina nimic nu ar fi fost posibil“, a mărturisit Vadim Ghirdă pentru Adevărul.

El spune că l-a bucurat faptul că a câștigat la categoria „Public’s Award“, întrucât punctajul este obținut din voturile juriului și a unui număr de reprezentanți ai publicului.

„Spun asta pentru că reacția privitorilor la fotografiile mele este ceea ce mă motivează să fac această meserie – publicul informat corect este cel care are de fapt puterea de a schimba cursul evenimentelor în bine – este rezultatul pe care sper dintotdeauna să îl aibă fotografiile mele. Fotografia e un limbaj universal înțeles, al emoțiilor pe care le simțim cu toții la fel“.

Fotojurnalistul este de părere că „indiferent de diferențele de orice fel dintre noi, suntem o singură ființă, că agresiunea, de la cea aparent mică, să spunem a unui schimb violent de cuvinte între două persoane, nu rămâne doar acolo, rezonează în foarte mulți oameni și, evident, se amplifică. Când devine o trăsătură constantă a unei societăți, poate duce la lucruri cum sunt cele la care suntem martori acum“.

El speră ca fotografiile să fie un antidot pentru ideea că violența, în orice formă sau intensitate, poate fi vreodată o soluție durabilă a unui dezacord.

„Sper ca imaginile care ne arată suferința celor prinși în război să fie un catalizator pentru solidaritatea dintre oameni. Știu că par lucruri de o extremă naivitate, dar știu și că nu e imposibil. Non-violența e o alegere personală. Este doar în puterea fiecăruia dintre noi – de aceea e atât de simplu și atât de complicat“, consideră Vadim Ghirdă.

„Nu mor oameni în fiecare zi, dar în orice secundă viaţa unui om este în pericol“

Fotojurnalistul AP a venit în Ucraina prima dată în anul 1991, în Lviv, când s-a destrămat Uniunea Sovietică, apoi în 2012 la campionatul european de fotbal. În 2014-2015, a fost martorul anexării peninsulei Crimeea. Nu a lipsit nici în 2019, la alegerile prezidenţiale, când Volodimir Zelenski a devenit preşedintele ţării. În acest an, a transmis timp de mai multe luni imagini cu ororile războiului din Ucraina.

„În estul Ucrainei este stare de război din 2014. Acolo, impactul este mai mic, în sensul în care oamenii, trăind chinuiţi de mulţi ani, au dezvoltat, neavând încotro, o anumită rezistenţă la această traumă. La ştiri vedem doar incidentele majore, dar, pe linia de contact a frontului, sunt ciocniri în fiecare zi. Nu mor oameni în fiecare zi, dar în orice secundă viaţa unui om este în pericol. Sunt focuri izolate de mortieră, atacuri ale sniperilor, lucruri despre care poate nu auzim niciodată, deoarece sunt considerate minore, dar în urma cărora un om a murit sau a rămas infirm pe viaţă“, a povestit fotournalistul. 

„Consumatorii de ştiri au fost obişnuiţi cu lucruri majore, moartea unei singure persoane sau chiar a câtorva zeci impresionează puţină lume în prezent, până la urmă nu e cineva din familia noastră, e doar o cifră la televizor. În oraşele din estul Ucrainei sunt prezente toate ingredientele vieţii normale: parcuri în care se joacă copiii, restaurante, supermarketuri. În afara de ocazionalele convoaie militare, nu este nimic care să indice că, poate la mai puţin de trei kilometri de centrul oraşului, este linia frontului, unde oameni stau până mai sus de genunchi în noroi, în zăpadă sau în gheaţă şi se uită unii la ceilalţi prin lunete aşteptând momentul în care vor trebui să se ucidă“, a povestit jurnalistul pentru Adevărul.

Imaginile sunt proprietatea The Associated Press şi nu pot fi modificate sau preluate decât cu acordul autorului.