Constanţa: Gabriela Bartok este olimpică la română şi viitor medic
0Tânăra este pasionată de creaţiile lui Eminescu. Devorează literatura română, deşi e pe jumătate unguroaică.
E o fire veselă, care râde foarte mult, aparent puternică şi de neatins, dar foarte sensibilă. Aşa se descrie Gabriela. Şi probabil aşa este, de vreme ce este pasionată de literatura română, dar vrea să devină medic.
Dragostea pentru Limba şi literatura română s-a înfiripat prin clasa a VI-a, datorită profesoarei din generală, Diana Cicu. Mai apoi, în liceu, actualul profesor, Camelia Ciurescu, despre care Gabriela vorbeşte cu deosebită admiraţie, i-a cultivat dragostea pentru această materie.
Iar rezultatele au apărut imediat. În 2008, când era clasa a X-a, a luat menţiune la concursul naţional de evaluare la Limba şi literatura română, iar în ianuarie 2009 a obţinut menţiune la faza judeţeană a olimpiadei.
Gabriela îşi aminteşte şi acum cum a dezlegat tainele cititului. „Când eram mică, îmi punea tata diafilme. Ţin minte că aveam unul preferat, despre Martinică, un ursuleţ care pleca într-o călătorie. La început, îmi citea tata, dar apoi, învăţasem atât de bine povestea încât asemuiam cuvintele cu ceea ce ştiam eu. Apoi, prima carte pe care am citit-o a fost «Heidi, fetiţa munţilor»“, povesteşte adolescenta.
Poetul ei preferat e Mihai Eminescu. „Când eram mică, ai mei îmi spuneau mereu poezia «La mijloc de codru», pe care o ştiu şi acum. Oricum, cea mai importantă creaţie a lui Eminescu este Luceafărul“, mărturiseşte adolescenta. Cum e Eminescu în viziunea ei? Îl vede veşnic tânăr, îndrăgostit, naiv, o personalitate melancolică, dar foarte diplomată. Ar fi avut acelaşi succes poetul dacă s-ar fi născut în zilele noastre? „Nu! Literatura nu mai este apreciată în prezent. Acum, sunt promovate alte modele“, e de părere Gabriela Bartok.
Micuţa sportivă
În copilărie a făcut timp de un an karate, sport de care a fost îndrăgostită. Avea şapte ani la acea vreme şi a rămas cu regretul că nu a continuat să facă acest sport. Mai târziu s-a apucat de handbal şi volei, iar acum joacă în echipa de handbal a liceului.
Copilăria îi aminteşte de întâlnirile emoţionante cu fratele mai mare, crescut de bunicii din Oneşti. „Aşteptam în fiecare an cu nerăbdare Sărbătorile, pentru că atunci îl vedeam şi pe el“, povesteşte Gabriela. Fratele ei e student la Medicină dentară, drum pe care vrea să-l urmeze şi Gabriela.
„Mie îmi plac oamenii foarte mult şi mi-aş dori să-i ajut. Eu am avut de mică probleme cu dantura, am purtat chiar aparat ortodontic şi tocmai de aceea cred că-mi doresc să devin stomatolog“, mărturiseşte ea.
Îi place bucătăria ungurească
Tatăl e ungur, iar mama româncă, aşa că Gabriela dozează în comportamentul ei câte puţin din spiritul fiecărui neam. E înnebunită după gulaş şi după condimentele ungureşti, dar n-ar renunţa niciodată la răciturile româneşti. În familia Bartok, Sărbătorile se celebrează atât în stil catolic, cât şi ortodox. Dar Gabriela se simte mai mult româncă. „Trebuia să mă cheme şi Ida, după străbunica tatălui. Este un nume care-mi place foarte mult şi chiar îmi pare rău că nu-l port“, dezvăluie ea.
Pentru că este o fire altruistă, Gabriela este implicată şi în acţiuni de voluntariat. Ea face temele cu copiii de la Centrul Don Bosco, a organizat campanii pentru copiii cu SIDA împreună cu cei de la Kiss FM. „Îmi plac foarte mult copiii. Ador să mă joc cu ei prin ploaie, chiar prin noroi“, spune tânăra zâmbind.
Citiţi mai multe în Adevărul de Seară de astăzi!