Cine a fost primul cetăţean român al Constanţei după instaurarea administraţiei româneşti în Dobrogea
0După ce Dobrogea a devenit românească, în anul 1878, locuitorii Dobrogei au primit cetăţenia română, statut pe care proclamaţia Regelui Carol I a consfinţit-o.
La instalarea administraţiei româneşti în Dobrogea, locuitorii regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră îmbogăţeau populaţia Imperiului Otoman, căruia provincia îi aparţinea de 458 ani, din 1420 până în 1878.
În acel an de graţie, când Dobrogea a revenit la sânul patriei-mamă, în urma Războiului de Independenţă, ţinutul era populat cu precădere de tătari şi turci.
Cei mai mulţi erau tătari (71.000), urmaţi de turci (49.000), români (47.000), bulgari (30.000), iar restul erau evrei, greci, armeni, ruşi, circasieni şi germani.
La 14 noiembrie 1878, Regele Carol I lansa două proclamaţii fundamentale pentru România. Una era adresată celor mai noi cetăţeni români – dobrogenii, cealaltă era destinată Armatei Române.
Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni a fost tipărită în limbile română, turcă, greacă şi bulgară, fiind răspândită în foi volante, pe întreg teritoriul dobrogean.
Proclamaţiile au fost scrise de Mihail Kogălniceanu şi rostite de Regele Carol I în ziua care a readus Dobrogea la sânul patriei-mamă. În prima dintre ele, Suveranul asigura dobrogenii că vor fi de acum cetăţeni români, trataţi ca atare, cu toate drepturile ce decurg din acest statut.
Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie,
Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrara, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.
Armata româna, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.
Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţiune definitivă care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească.
Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră“.
Primarul Constanţei are onoarea de a fi primul cetăţean român
Primul locuitor care a primit cetăţenia română după instalarea administraţiei româneşti în Dobrogea a fost primarul Constanţei, Nicola Papadopol. Acesta era însărcinat de stăpânirea otomană, printre altele, să strângă birurile pe care oraşul trebuia să le dea Înaltei Porţi. La venirea administraţiei româneşti, primarul Papadopol a fost declarat primul cetăţean român al Constanţei. Arhivele au reţinut şi unde a locuit primarul de origine greacă, din sânul unei comunităţi cu oameni înstăriţi care făceau negoţ, în principal.
„Înainte de alipirea Dobrogei la ţara mamă, pînă în anul 1877, primar al oraşului Constanţa a fost Nicola Papadopol, delegat de conducerea otomană să strîngă şi taxele (dijma) pe care oraşul trebuia să le dea Înaltei Porţi. A fost declarat primul cetăţean român al Constanţei, recunoscut de către guvernarea din data alipirii Dobrogei la România. A locuit într-o casă de la intersecţia străzilor Aristide Karatzali şi Marc Aureliu“, arată păstrătorii istoriei locale din Comunitatea Elenă Elpis.
Locul se află în zona peninsulară a Constanţei, aproape de malul mării, casa primarului de atunci fiind la colţul străzii pe care se află Teatrul Elpis, Şcoala greacă şi Biserica greacă Metamorfosis. La momentul trecerii Dobrogei la România, grecii din Constanţa au declarat, printr-o scrisoare deschisă, dorinţă lor de a fi guvernaţi de autorităţile române şi nu de cele bulgăreşti. Primul primar al Constanţei româneşti a fost tot grec: Anton Alexandridis, între anii 1878 şi 1880. Alexandridis a fost ales apoi primar şi în anul 1882, stând la cârma oraşului-port până în anul 1883.
Pe aceeaşi temă: