Cel mai bun pictor român al Mării Negre. Comandorul cu alură de actor de cinema i-a fost aghiotant regelui Carol al II-lea
0Marea Neagră, numai ea. Aceasta este tema fundamentală a lucrărilor celui mai cunoscut pictor român al marinelor - Dimitrie Ştiubei, comandorul care i-a fost aghiotant Regelui Carol al II-lea.
Pasiunea sa pentru mare era absolută şi provenea din copilărie. Dimitrie Ştiubei s-a născut la 30 august 1901 în Bacău, şcoala o face la Iaşi, dar vacanţele şi le petrecea la Techirghiol. Aici pune mâna pe paleta de culori şi penel pentru prima oară, inspirat de peisajul acvatic. În anul 1919 se înscrie la Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti, dar reforma învăţământului face ca şcoala de Marină să se mute acolo unde-i era locul: la Constanţa.
Ştiubei devine absolvent al primei promoţii al Şcolii Navale şi este repartizat, ca aspirant, la bordul monitorului „Alexandru Lahovary“ din Flota Română. Avansează în Marina Militară la gradul de locotenent, odată cu vernisarea primelor expoziţii personale la Galaţi, apoi la Bucureşti, chiar la Ateneul Român. Ineditul picturilor, notorietatea căpătată şi profesionalismul de ofiţer de Marină îl aduc în preajma Casei Regale, care-i aprecia ţinuta, astfel că Dimitrie Ştiubei ajunge căpitan aghiotant în garda Regelui Carol al II-lea.
În anul 1929, artiştii plastici şi scriitorii vremii care i-au sprijinit talentul - Petru Comarnescu, Jean Alexandru Steriadi (în atelierul căruia lucrează), Alexandru Kiriţescu, Eugeniu Botez (Jean Bart) - îl încurajează să urmeze Academia de Arte Frumoase din München, Germania, unde îşi desăvârşeşte arta. Este premiat la Expoziţia Universală de la Paris (1937), are expoziţii în marile capitale culturale ale lumii, căpătându-şi renumele de „ultimul şi cel mai mare pictor marin din epoca noastră“, cum avea să-l numească în anul 1970 publicaţia Herald Tribune din New York.
Pictorul-comandor Dimitrie Ştiubei a participat la decorul mural al gărilor regale de la Mogoşoaia şi Sinaia şi pentru Gara de Nord din Bucureşti, dar marea lui dragoste rămâne Marea Neagră - mereu personajul principal, niciodată tulburată de chipuri sau de personaje, ci doar de propriile stări de spirit. „Am avut prilejul să cunosc marea în adevărata ei splendoare şi imensitate. Dar am iubit-o numai agitată, când provoca omul la o lupta aprigă şi-l oblige să-şi înzecească efortul spre a o stăpâni“, mărturisea îndrăgostit Ştiubei.
Vasele de luptă au ocupat un loc predominant în opera lui Dimitrie Ştiubei, Bricul Mircea fiind pictat în zeci de ipostaze înfruntând valurile sau navigând maiestuos pe marea calmă. Pictura lui Ştiubei tronează, de altfel, în salonul oficial al navei de la intrarea sa în serviciul Marinei Militare, la 15 mai 1939. Comandorul cere să fie trecut în rezervă în 1946, pentru a-şi pute dedica tot timpul picturii. Intră în Uniunea Artiştilor Plastici şi realizează o serie de tablouri pentru Muzeul Marinei Române din Constanţa. Emigrează în Germania în anii `70 urmându-şi fiica, iar la 17 februarie 1986, pictorul-comandor al Mării Negre trece în eternitate, odată cu opera sa.
Marea lui Dimitrie Ştiubei fascinează publicul de pe simezele Muzeului Naţional Cotroceni, ale Muzeului Marinei Române, putând fi admirată la Statul Major al Forţelor Navale, la Bricul Mircea şi pe vasul Siretul de la Tulcea, nava de comandament a Marinei Militare Fluviale.
Comandorul Dimitrie Ştiubei, pictorul Mării Negre Autor Adriana Pălădeanu Sursa foto wikipedia.org
Pe aceeaşi temă: