Cât de aproape suntem de conflict militar în Marea Neagră: „Aria geografică pe care Rusia o doreşte în portofoliu se întinde din Arctica până în Caucaz“
0Marea Neagră a devenit un punct strategic pentru Rusia. În acelaşi timp, analiştii militari şi de politică externă semnalează o slabă prezenţă a forţelor NATO în această regiune.
În urmă cu o săptămână, generalul (r) Ben Hodges, citat de agenţia de presă ucraineană DSnews, afirma că „regiunea Mării Negre va fi cel mai probabil viitorul teatru de conflict. În orice caz, acesta este un spaţiu, unde noi (NATO) suntem în situaţie de rivalitate cu Rusia”. Acelaşi general, care a fost comandantul forţelor terestre americane în Europa, susţine că „NATO trebuie să-şi crească în mod semnificativ prezenţa navală în Marea Neagră”.
Dorin Popescu, fost diplomat al României la Moscova, Cernăuţi şi Sarajevo, în prezent preşedintele Asociaţiei „Casa Mării Negre / Black Sea House“, spune că, „întrucât marile iniţiative din regiune (SUA/NATO vs Federaţia Rusă) sunt opuse, chiar contondente, este extrem de probabilă transformarea rapidă a regiunii în teatru de conflict – prognoză credibilă pe termen mediu şi chiar scurt. ”
Diplomatul afirmă că bazinul Mării Negre reprezintă cel mai dinamic şi cel mai imprevizibil laborator de „negociere a viitoarei ordini globale”: Federaţia Rusă joacă aici un şah geopolitic hibrid extrem de elaborat, iar răspunsurile SUA/NATO sunt pur reactive. Uniunea Europeană nu are ambiţii notabile în regiune şi mizează, foarte probabil, pe un “concubinaj geopolitic” cu Moscova pe care îl propun, în diferite forme, Parisul şi Berlinul.
Marea Neagră, punct strategic pentru Rusia
Şi generalul (r) Alexandru Grumaz, analist militar, vede în flancul estic al NATO „cel mai vulnerabil sector al Alianţei” care este expus presiunii unei Rusii revizioniste. „Aria geografică pe care Rusia o doreşte în portofoliu se întinde din Arctica până în Caucaz, şi testează credibilitatea articolului 5 din Carta NATO” (un atac împotriva unui stat NATO este un atac împotriva tuturor membrilor). Până acum, spune generalul, prioritatea NATO în ultimii cinci ani a fost regiunea baltică, în special în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia - ţările cele mai apropiate de graniţa cu Rusia, inclusiv enclava Kaliningrad.
În multe privinţe, regiunea mai largă a Mării Negre are o valoare strategică mai mare pentru Moscova decât regiunea baltică, deoarece Kremlinul, arată Alexandru Grumaz, a demonstrat disponibilitatea de a folosi forţa mai uşor acolo decât oriunde alt undeva de-a lungul flancului estic al NATO. „Rusia are şi va continua să folosească forţa împotriva ţărilor non-NATO din regiune - aşa cum s-a demonstrat prin militarizarea continuă a Crimeei - şi, dacă nu este verificată, va continua să sfideze dreptul internaţional cu pretenţii ilegitime asupra apelor teritoriale mai largi şi cu o zonă economică exclusivă crescută (ZEE) care ameninţă interesele legitime ale României. ”
De asemenea, generalul Grumaz subliniază că Marea Neagră este „platforma de lansare a Rusiei pentru operaţiunile din Siria şi operaţiunile sale navale în estul Mediteranei, iar prezervarea în acest areal a conflictelor îngheţate din Moldova (Transnistria) şi Georgia (ocuparea continuă a aproximativ 20 la sută din teritoriul georgian) îi dă posibilitatea controlului periferie Mării Negre şi a traseelor energetice care vin din regiunea Marii Caspice.”
Ce soluţii există pentru stoparea Rusiei
Pentru ca Marea Neagră să nu devină un teatru de conflict armat, dar şi pentru stoparea hegemoniei Rusiei în bazin, analiştii spun că există câteva măsuri care pot fi luate în calcul de către aliaţi. „Principalul obiectiv al NATO în regiune ar trebui să fie pe termen mediu şi chiar scurt recâştigarea iniţiativei strategice, însă acest obiectiv nu poate fi atins fără o solidaritate de facto (efectivă, credibilă şi pe termen lung) a Turciei”, spune Dorin Popescu, diplomatul accentuând faptul că ar trebui să se termine cu „gâlcevile” dintre SUA şi unele ţări UE. Tot el arată şi faptul că trebuie să înceapă o construcţie sistemică a UE în regiune, care să includă ca ţintă vizibilă şi credibilă continuarea extinderii.
Din punct de vedere militar, o strategie occidentală eficientă trebuie să combată operaţiunile de informaţii ruseşti, a influenţei maligne şi a ameninţărilor hibride. „O postură de descurajare militară credibilă în zona României şi Bulgariei este strict necesară. Desfăşurarea sistemelor avansate de apărare a coastei în România şi Bulgaria pentru a combate ameninţările cu rachete ofensive ruseşti, extinderea exerciţiilor NATO şi continuarea asistenţei occidentale acordate Ucrainei şi Georgiei în dezvoltarea capacităţilor lor de apărare naţională va spori descurajarea regională”, crede generalul Alexandru Grumaz.
De asemenea, analistul militar, constată faptul că în Marea Neagră, chiar şi membrii NATO nu pot conveni asupra unei politici de securitate. România a declarat „occidentalizarea” Mării Negre, Bulgaria doreşte să păstreze „pacea şi dragostea” rusească în regiune, iar atât „Bulgaria cât şi Turcia sunt deseori parteneri cu Rusia, deşi sunt membri ai Alianţei NATO.”
Alături de România este Georgia şi Ucraina, care au respins abordarea lor de acomodare cu Moscova după ce au fost invadate. „Acum, atât Georgia, cât şi Ucraina se află în război cu Rusia pe propriul lor teritoriu, fie în regiunile Donbas din Ucraina, fie în Abhazia şi în Osetia de Sud în Georgia. Atât Tbilisi, cât şi Kievul îşi modernizează forţele armate pentru a-şi consolida apărarea - în efortul de a-şi creşte şansele de aderare la NATO şi de a menţine Occidentul implicat. Aceştia percep cooperarea cu NATO drept calea lor de a se alătura blocului occidental, întrucât Uniunea Europeană este absentă militar din regiune”, conchide Alexandru Grumaz, care arată că guvernele europene mai capabile par neinteresate să contribuie cu trupe la brigada multinaţională din România sau să crească prezenţa maritimă a NATO.
Pe aceeaşi temă: