VIDEO Urmaşul lui Horea, prigonit de comunişti, s-a stins la Cluj. Tertulian Langa a fost emisar al Bisericii Greco-Catolice la Parlamentul Europei
0Monseniorul Tertulian Langa a plecat la cele veşnice în dimineaţa zile de 30 iulie. Acesta a fost unul dintre episcopii greco-catolici prigoniţi de comunişti pentru credinţa lor. După ce a ieşit din închisoare a fost, pe rând, şomer, hamal, psiholog industrial şi emisar al Bisericii Române Unite la Parlamentul Europei, Sfântul Scaun, Viena, Paris, Madrid.
Tertulian Langa a fost unul dintre conducătorii din clandestinitate ai Bisericii Greco-Catolice de Cluj-Gherla şi unul dintre cei care au mărturisit cât de negru era infernul din închisorile comuniste. Cuvintele „şocant“ şi „crud“ definesc în mică măsură suferinţele prin care acesta a trecut.
A fost înmormântat în prima zi a lui august la Cluj. S-a retras din activitatea publică în 1997. A oficiat zilnic Sfânta Liturghie în capela înfiinţată încă din anii clandestinităţii, până în iarna anului 2011, când boala l-a ţintuit la pat.
A fost internat mai multe luni în spital, bolile s-au înmulţit, iar suferinţa a încetat în dimineaţa zilei de 30 iulie 2013.
Fiul monseniorului, părintele Cristian Langa, i-a făcut ultima biografie pe care o prezentăm mai jos.
Originile
Tertulian Langa s-a născut la 26 octombrie 1922 la Târgu Mureş. Este fiul lui Tertulian Langa şi al Elisabetei Nicola. Tatăl, originar din Făgăraş (Şercaia), şi-a făcut liceul şi teologia la Blaj. Mama, originară din Sibiu, descendentă directă din Horia (din fiul Luca al lui Nicola Ursu stabilit la Măierii Sibiului), a făcut Liceul la Surorile Ursuline din Sibiu. O dată cu ocuparea Ardealului, împreună cu părinţii care se stabiliseră la Târgu Mureş, se refugiază la Sibiu, unde urmează Liceul Gheorghe Lazăr (1940).
Profesori de renume
Îşi continuă studiile la Bucureşti. Se înscrie la Drept, Filosofie şi Litere. După licenţă, se înscrie la doctorat, pe care nu îl va încheia nici după ieşirea din închisoare. A avut parte de mari personalităţi printre profesori: pe Ion Petrovici şi pe Mircea Florian la Filosofie, pe Istrate Micescu la Drept, pe Tudor Vianu, Nicolae Cartojan, Dumitru Caracostea, Alexandru Rosetti şi pe italienistul Alexandru Marcu, la Filologie.
A funcţionat o vreme ca bibliotecar şi asistent la catedra profesorului G. G. Antonescu de la Pedagogie, în Bucureşti. Între timp (1944-1948) urmează cursuri de Teologie şi filosofie creştină la Bucureşti şi la Blaj, cu monseniorul Vladimir Ghika, cu preotul Tit Liviu Chinezu şi preotul profesor Ioan Miclea.
Un contact deosebit a fost cel cu monseniorul Vladimir Ghika pe care, timp de 7 ani, l-a avut duhovnic. Spre întâlnirea cu el a fost pregătit de episcopul Ioan Suciu, care anual mergea la Târgu Mureş pentru a ţine exerciţii spirituale.
La 11 ianuarie 1948 se căsătoreşte la Bucureşti cu Doina Ana Ştefan, studentă la Arte Plastice - Artă Decorativă şi la Litere, cununia fiind oficiată de monseniorul Vladimir Ghika şi de Tit-Liviu Chinezu, la Bucureşti.
Închis de comunişti la 3 luni după căsnicie
Trei luni mai târziu, la 23 aprilie 1948 este arestat şi condamnat pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale de stat, la 20 ani muncă silnică. Iese din închisoare după mai bine de 16 ani, la 26 iunie 1964, după ce a cunoscut penitenciarele şi lagărele de muncă ale regimului comunist de la Malmaison, Ministerul de Interne, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud, Lugoj, Galaţi, Salcia-Grădina (Balta Brăilei).
În octombrie 1948 (la trei luni după arestare) se naşte fiica Maria Manuela, iar după ieşirea din închisoare se nasc Cristian Maria Vladimir (1965) şi Emanuel Marian Iosif (1967).
Şomer, hamal, magazioner de şantier
După eliberarea din 1964 va fi succesiv şomer, hamal, muncitor necalificat, muncitor terasier, magazioner de şantier, contabil de materiale, traducător (franceză, italiană, engleză, spaniolă, maghiară), dactilograf, documentarist, psiholog industrial, a înfiinţat primul laborator din Cluj de psihologie industrială şi ergonomie, membru al Asociaţiei internaţionale de psihologie (Bruxelles), Cercetător ştiinţific psihosocilog (ICP- Cluj).
Este hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate în 20 decembrie 1964. A fost duhovnic pentru generaţii întregi de tineri şi copii, de viitori preoţi. S-a bucurat de un fiu preot, Cristian Langa, de un ginere preot, Anton Goţia, de trei copii, şase nepoţi şi doi strănepoţi.
Funcţii
A avut şi funcţii de răspundere în cadrul eparhiei de Cluj, vicar general şi ordinarius al Eparhiei de Cluj Gherla, profesor de teologie în clandestinitate, iar după 1989 vicar general eparhial, profesor în corpul didactic al Institutului Teologic “Sfântul Ioan Evanghelistul”, conferenţiar universitar şi Decan al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. A pus piatra de temelie a actualei catedrale greco-catolice în construcţie, a Martirilor şi Mărturisitorilor secolului al XX-lea.
Legământul cu Cerul
„Eu sunt rodul unei târguieli de-a tatii cu Domnul. La zvonul ieşirii din închisoare, povestea tata că i-ar fi pus lui Dumnezeu condiţii, cum că nu iese cu orice preţ, ci: doar dacă va putea celebra măcar o Liturghie şi doar dacă va mai putea avea măcar un fiu care să continue misiunea lui, de unde el nu va mai fi în stare. Concluzia e că Dumnezeu s-a pretat la pretenţiile mele, dar nu m-a ascultat, nu a respectat condiţiile mele: nu am celebrat doar o singură liturghie, ci mii! Şi nu am avut doar un fiu, ci o familie care slujeşte Domnului. Atenţie – spunea tata – la condiţiile puse lui Dumnezeu, că întotdeauna El ne depăşeşte“, le-a mărturisit fiul monseniorului, părintele Cristian Langa, la funeralii, citat de Viorica Sabo într-un studiu care va apărea într-o publicaţie religioasă.
Imagini de la funeralii, AICI.
Video de la funeraliiile monseniorului
Mai puteţi citi: